Ana Maria Popescu a sărbătorit într-un mod original câștigarea medaliei de argint la Jocurile Olimpice: i-a certat pe oamenii care i-au finanțat toată cariera cu salarii și cu condiții pentru pregătire, a râs de media care a promovat-o ignorând audiența foarte slabă a unui sport care nu interesează pe nimeni între două ediții ale Jocurilor și a cerut un cec de cinci milioane, bani dintr-un stat a cărui datorie publică e umflată încontinuu.
Popescu a aterizat azi la București și a apărut în aeroport ca un erou eliberator, un revoluționar care ne-a scos dintr-o dictatută pe care nimeni nu mai avea curajul s-o răstoarne. A râs de oamenii care au primit-o cu aplauze: "Cam multe microfoane, am crezut că a venit domnul Borcea de undeva". Borcea a devenit un personaj cățărându-se pe popularitatea fotbalului, un sport care vinde în România drepturi TV de 28,5 milioane de euro anual.
Pentru scrimă nu licitează televiziunile, nu ar transmite-o nici gratuit. E singurul sport în care spectatorii urmăresc mai mult niște beculețe decât îi urmăresc pe sportivi.
Media a calculat că Popescu va încasa pentru medalia ei 80.000 de euro din partea statului român. "Nu înțeleg grija omului de rând legată de cât câștigă sportivii pentru medalii!". Ar fi exagerată grija aceasta dacă ea s-ar referi la un fotbalist român plătit din drepturile TV pe care le achită televiziunile comerciale de care râde Ana. Ei, omul de rând îi achită prima! Măcar să-i permită să calculeze și el cu cât plătește o medalie!
S-a văitat și că nu mai găsește parteneri pentru antrenamente, că a ajuns să apeleze la foști sportivi. Care e vinovatul? Ar trebui să existe și o lege care să-i oblige pe oameni să practice scrima ca să aibă Ana Maria cu cine să se joace?
Țâfnoasă cum n-a fost nici măcar Șumudică după victoriile recente, Popescu a ridicat tonul, a gesticulat, a ironizat într-un discurs ridicol ca al unui dictator de parodie. „Domnule ministru, credeam c-o să m-așteptați cu cecul acela de cinci milioane!", l-a certat ea pe Novak, ministrul Sportului.
Patrick Andre de Hillerin tocmai a scris în Libertatea că datoria publică a României a ajuns la 49,7 la sută din PIB. Când datoria atinge 50 la sută din PIB, legea impune înghețarea salariilor din sectorul public. Statul căruia îi cere Popescu bani n-o duce bine, de banii rămași măcar să mai aprindă niște beculețe în scrimă o dată la patru ani!
{{text}}