FCU1948. Echipa lui Mititelu. Acestea sunt reperele de identificare. Dar i se poate spune și ”Craiova-care-joacă-fotbal-și-nu-dezamăgește”.
Rețeta cvartetului Mititelu (tatăl încarcerat) – Mititelu (fiul asigurând "regența") – Marcel Pușcaș (aducând jucători) - Adrian Mutu (antrenându-i) funcționează deocamdată. Cel puțin după clasament și după joc, ceea ce parcă te îndeamnă să ignori știrile care tot spun că relația dintre patronul-senior și antrenor sunt electrice, în pragul scurtcircuitului. Poate victoria cu Dinamo să le mai scoată puțin din priză…
Pasiune și fotbal bun
Craiova "lui Mititelu" (deși ghilimelele ar trebui scoase, pentru că e chiar a lui, iar a-i spune FCU1948 aduce mai mult a cod PIN) arată bine, mai bine decât arată de obicei nou-promovatele (ca și Rapid, care infirmă și ea regula impactului dificil cu prima ligă). La fel de pasional arată și tribuna. Sunt întrunite condițiile unei echipe care să însemne ceva. Parcă-ți vine să te uiți la ei, să vezi un meci viu, pe parcursul căruia să iasă la iveală și fotbalul.
Bauza a fost jucătorul-revelație din meciul cu Dinamo (foto: Cristi Preda/GSP)
Contra lui Dinamo, a ieșit la iveală Bauza, argentinianul tuns la chelie, care e deja pe toate buzele. Nu vezi în fiecare zi în campionatul nostru acea pasă cu exteriorul pe care i-a dat-o el lui Hugo Viera. Pe a cărui legitimație scrie Benfica, chit că ștampila a fost pusă cu mai bine de un deceniu în urmă.
Pe pașapoartele lui Huygebaert și Baeten stă stema Belgiei, ea însăși o garanție de calitate. Nici Asamoah nu e rău, de echilibrul lui Achim era nevoie la mijloc, în fața unor fundași centrali cam afânați nu numai în prima etapă la CFR, ci și cu Dinamo, chiar dacă nu s-a luat gol.
Aria de selecție
I-am înșirat pe toți cei de mai sus pentru a arăta că există și alte surse de documentare decât strămoșescul campionat intern. Sigur, Bauza vine de la Csikszereda, din liga a doua, pe Achim îl știm, ba și pe Diallo, care a fost (fără cine știe ce realizări) pe la niște echipe românești modeste, Iași, Gaz Metan. Dar ceilalți sunt "new entry" în campionatul nostru.
E simplu să scoată capul Ciobanu la Viitorul și tu să dai un million pe el, după ce ți-au rămas măcar patru milioane de la Cicâldău. Sau să pui ochii pe Miculescu de la UTA și apoi să inviți ziariștii la ghicitori, ghici ciupercă… Mai greu e să alegi din lumea largă fotbaliștii care ți se potrivesc, chiar și cu riscul de a rata unele achiziții.
De regulă, n-ai sume de transfer, poți să dai și peste unii care n-au jucat deloc de șase luni sau de un an (precum marcatorul Hugo Viera), pentru că altfel n-ar veni ei în România la o nou-promovată, dar ideea e să cauți, să nu te mulțumești doar cu ce-ți oferă o Liga 1 pe care cu toții am conchis s-o caracterizăm ca modestă și pauperă.
Mesajul
Depinde însă și ce-ți dorești. Când ai peste zece mii de oameni la meci, primul gând trebuie să fie acela de a-i mulțumi pe aceștia. De a juca generos. În prima repriză cu Dinamo (sau mai bine zis cu fantoma lui Dinamo), au fost șase-șapte ocazii mari. Asta vrea să vadă lumea. Dacă se poate, și victorii. De gânduri de play-off sau de alte neologisme, similare, mai e timp.
Deocamdată echipa trebuie să spună ceva celor care vin s-o vadă. Pe cei din peluză îi interesează mai puțin dacă Mutu se ciondănește cu Mititelu. Dacă din ciorovăiala lor rezultă exteriorul lui Bauza, care duce la un gol, înseamnă că nu s-au certat degeaba. Fără să aibă habar pe unde vine Oltenia, Marx a spus că progresul rezultă și din contradicții.
{{text}}