România a părăsit turneul olimpic de fotbal fără ca vreun jucător să-și regăsească numele pe tabela marcatorilor, fiind depășiți de o echipă a Noii Zeelande pe care o luaserăm la preț de matineu după tragerea la sorți.
Trimisul special GSP în Japonia, Justin Gafiuc, care a asistat live la meciurile României, ne spune cu ce rămânem după parcursul-flash al "tricolorilor" U23 la o competiție pe care o vom mai accesa, probabil, peste alte zeci de ani:
Fotbalul a părăsit Olimpiada după remiza insuficientă cu Noua Zeelandă, iar elevii lui Rădoi vor reveni deja în țară. Rămân în urmă marile speranțe născute după tragerea la sorți, circumspecția ivită după analiza aprofundată a adversarilor, dezamăgirea blocării multor jucători pentru JO și, la final, frustrarea că nu am trecut în sferturile de finală.
Sunt însă câteva lucruri importante care au conturat prezența naționalei U23 în Japonia.
1. Am mers la Jocuri cu un grup de compromis, iar cei care au participat la aventura niponă au încercat să se conecteze la spiritul și miza competiției. Au intervenit pe parcurs dese probleme fizice, suspendări, detalii inconfortabile legate de deplasări sau meniuri, dar echipa a trebuit să treacă peste aceste obstacole de parcurs pentru a încerca să arate decent.
Prăbușirea survenită cu Coreea de Sud a validat însă nivelul valoric șubred al unui lot care a arătat mai degrabă a România C!
2. Drumurile au însemnat un calvar prin labirintul olimpic. Bunăoară, transportul de la Kashima către Sapporo a mers greoi, cu întârzieri, echipa a ajuns în buza primului antrenament, iar jucătorii s-au văzut nevoiți să ia masa în autocar!
De asemenea, cazările s-au făcut în camere în care nu se deschidea deloc geamul, iar pentru fotbaliști singurele momente de a respira aer curat au fost la antrenamente. Nicio plimbare scurtă prin jurul hotelului nu a fost permisă de organizatori.
3. „La omul sărac, nici boii nu trag”, spune o zicală românească. După ce că am mers la Tokyo cu un grup cârpit, problemele medicale s-au adunat amenințătoare de la început. Boboc a suferit o entorsă la glezna stângă încă de la Mogoșoaia, o leziune care l-a șicanat până la final.
Băluță a venit nerecuperat după operația suferită în februarie în urma unei fracturi la al cincilea metatarsian. Rațiu și Ștefan s-au ales și ei cu probleme medicale, ultimul fiind și la un nivel fizic scăzut, fără echipă.
4. A oferit Olimpiada vreun jucător capabil să facă saltul spre prima reprezentativă? Un singur nume ar putea intra pe listă: portarul Aioani. A făcut meciuri bune cu Honduras și Noua Zeelandă, fără gol încasat, iar la dezastrul cu Coreea de Sud, 0-4, a avut intervenții care au ajutat România să nu iasă de pe teren chiar cu un scor de masacru.
E o opțiune plauzibilă pentru România A, unde concurența e însă mare: Niță, Lazar, Ionuț Radu.
5. Mulți dintre jucătorii care au primit peste noapte premiul participării la Olimpiadă au sperat ca scena niponă să-i ajute la un transfer. Misiune eșuată cap-coadă! Niciunul dintre tineri n-a demonstrat calități sau realizări care să-i facă să tresare pe impresari sau cluburile.
Dacă Europa, Asia, Arabia sau America n-au dat năvală peste lotul ajuns în semifinalele Euro U21 în 2019, ar fi ridicol să ne închipuim că Olimpiada va propune vreo tranzacție în mercato pentru vreunul dintre "tricolori". Iar Aioani, singurul evidențiat, tocmai ce-a fost acontat de Hagi la Farul!
6. N-ai cum să treci de grupe dacă nu marchezi! Singura reușită la JO a fost autogolul lui Oliva din partida câștigată cu Honduras, 1-0, după care deșertul s-a așternut peste ofensiva tricoloră.
Am contat în atac pe Ganea, care nu venea după un sezon strălucit la Constanța, Sefer abia promovat din L2 cu Rapidul, Sîntean și V. Gheorghe retrogradați cu Hermannstadt și Astra, Dobre cu prezențe episodice la Dijon. Pușcaș ar fi fost aur curat, dar englezii de la Reading l-au blocat pe ultima sută de metri.
7. La Kashima am simțit efectul lejerității cu care mulți arbitri tratează momentele dure în campionatul intern. Eliminarea lui Ion Gheorghe cu Coreea de Sud e indubitabilă după ce și-a lovit cu cotul adversarul într-o fază anonimă la mijlocul terenului. În L1, sunt multiple exemple în care "centralii" trec cu vederea agresiuni de acest gen, fie din neatenție, fie să nu supere pe cineva.
Lipsa de fermitate de acasă a lovit la 9.000 km depărtare într-un moment în care România era deja destabilizată după autogolul lui Marin. Cartonașul roșu acordat mijlocașului de la Voluntari a rupt complet filmul!
8. Avea vreun sens ca Rădoi să fie prezent la Olimpiadă, cu acest lot șifonat, neofertant, cu o lună înainte să reluăm preliminariile CM cu echipa mare? Urmează 3 meciuri cruciale, cu Islanda (d, 2 septembrie), Liechtenstein (a, 5 septembrie) și Macedonia de Nord (d, 8 septembrie), iar după ce am pornit strâmb campania, orice nou pas greșit ne rezolvă definitiv șansele către Mondiale.
Nu că acum ele ar fi mai mari de 10-15%! Pentru Mirel au fost, probabil, la mijloc ambiția și orgoliul de a fi pe bancă la JO după ce el a calificat echipa pentru Tokyo 2020.
Partidele din septembrie ne vor răspunde dacă Japonia va fi fost într-adevăr o pierdere de timp pentru selecționer, mai ales că niciunul dintre băieții cu care a mers la Jocuri nu se va regăsi, probabil, pe lista viitoarelor convocări ale României A. Sau, într-un context aparte, poate doar Aioani și Ciobanu!
3jucători din lotul care a evoluat la JO vor mai fi eligibili pentru următorul turneu final U21 din 2023, găzduit de România și Georgia, fără preliminarii pentru "tricolori": Sefer și doi portari, M. Popa și Târnovanu
3"tricolori" au fost integraliști la Jocurile Olimpice: Aioani, Ghiță și căpitanul M. Marin
"Sunt foarte fericit cu acest grup de jucători și ceea ce au realizat. Înaintea ultimei partide am avut o situație dificilă, cei trei jucători de bandă, Boboc, Ștefan și Rațiu, erau incerți. Și m-a emoționat faptul că toți au zis că, indiferent de consecințe, pot evolua câte 45 de minute"
"Îmi pare rău pentru jucători că nu am reușit să ne calificăm. Le-am spus că mi-ar plăcea să stau în vestiar și să îi văd din nou bucurându-se, ca după meciul cu Honduras"
Mirel Rădoi
{{text}}