Lăsați remontadele fără victorie!

Ei bine, nu mă ascund: azi dimineață, contemplând acest clasament olimpic al grupei B atât de straniu: România 1 1 1, cu un golaveraj de 1-4 (1-autogol!) și un punctaj totuși de 4 puncte pe locul 3, câte are și ocupanta locului 2 - nu am niciun chef să dau cu bâta căci sunt decepționat. 

Nu poți da cu bâta când ești decepționat și simți că îți cad pantalonii. Nu poți sări la beregata nimănui când ești decepționat.

Fericirea lui Mirel

Să sar la beregata lui Rădoi? E prea fericit - în interviul cu Justin Gafiuc, folosește de 3 ori cuvântul "fericit", o dată o spune clar că e foarte mulțumit și mândru de băieții ăștia care nu și-au putut permite în 3 meciuri decât un singur gol - un autogol. Să-i spun că în locul lui aș tăcea - așa cum am făcut-o de când l-am auzit, înainte de Olimpiadă, declarând că are o nebunie: să obțină o medalie? 

Azi, susține o altă nebunie: că e "mândru pentru comportarea în meciul cu Noua Zeelandă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu 3 zile în urmă", catastroficul 0-4 cu Coreea de Sud; acceptă că a fost un rezultat rușinos, dar îl bucură cum au reușit să remonteze (?), cu acel 0-0 în fața Noii Zeelande.

Un memorial al eșecurilor la români

Aceea, în absența victoriei, nu a fost o remontadă - există în istoria catastrofelor naționale, o singură remontadă reușită (amintită de Aurel Țicleanu în studioul TVR, pentru care-l felicit): în Mondialul '94, după eșecul tot la 4 cu Elveția, asta după victoria antologică cu Columbia - Generației de Aur îi trebuia o izbândă asupra Statelor Unite. 

Cine credea în ea? Nu pun pe hârtie ce vorbe de rușine circulau la adresa "băieților" și a nației noastre. Astea nu se uită și fac parte veșnică din orice memorial al eșecurilor la români. Am trăit acele zile dinaintea remontadei 1994, cu acel 1-0 în fața Statelor Unite, cu golul dintr-un unghi imposibil al lui Dan Petrescu, cu calificarea pentru niște "sferturi" mărețe și controversate.

Era o grupă ușoară?

Lăsați remontadele fără victorie! Altfel, nu-i pot bagateliza spusele lui Rădoi, bilanțul lui cu atâtea insuficiențe organizatorice, cel mai insuficient fiind norocul. 

Și asta într-o grupă cu inegalități flagrante ca victoria Noii Zeelande la Coreea de Sud, a Hondurasului asupra Noii Zeelande și cu toate cele 4 echipe la egalitate de puncte înaintea ultimei etape... Mai bine îi ridiculizăm pe cei care susțineau că e o grupă ușoară.

Lincon, o echipă modestă, dar onestă

Dar dacă mi se pare vulgar să-l "distrug" pe un Rădoi atât de euforic, ce facem cu celălalt victorios al zilei, Șumudică? Omul ne-a derutat suficient bătându-ne la cap cu ideea că meciul CFR-ului cu Gibraltarul e o finală: finala a ce?, a cui? 

L-am remarcat pe Cestor - succes, Șumi? - care a dat un gol ce a mai salvat două insolente pericole, am tresărit la o liberă cu gol a acestui islandez care ne spune pe românește, de la primele litere, că e Sigur, în rest ce se poate articula? Că Lincoln e o echipă modestă, dar onestă cum nu s-a mai văzut în Gruia, pe care CFR nu a umilit-o, nu a necăjit-o și nu a ridiculizat-o ca alți europeni.

Nu se știe ce finală va avea CFR cu Young Boys, dar va fi greu căci băieții aceștia, din câte am citit în Ghidul Euro 2020 de proaspătă folosință, nu au dat decât un singur jucător naționalei Elveției care a biruit Franța sub lozinca dură: "Nu intrați niciodată la noi în careu!". Acești Young Boys sunt, cum s-ar zice, cam stătuți...