Elisabeta Lipă a acordat Gazetei Sporturilor un interviu după ce Federația Română de Canotaj, pe care o conduce, a cucerit trei medalii la Jocurile Olimpice
- Marian Ursescu, șeful departamentului sportului de la Gazeta Sporturilor și unul dintre reporterii trimiși de GSP la Jocurile Olimpice, a vorbit cu fosta mare sportivă. Lipă a explicat care sunt bărcile la care se aștepta să ia medalie și nu au reușit, spune că Antonio Colamonici continuă la lotul României în următorul ciclu olimpic și dezvăluie ce vrea să facă în continuare la Federație
Elisabeta Lipă (56 de ani) este un președinte de federație fericit. Chiar dacă interviul are loc imediat după cursa feminină de 8 plus 1, iar fosta mare sportivă este încă sub influența acelei curse, canotoarea secolului XX recunoaște că a trăit la Tokyo cele mai mari emoții și a avut cele mai puternice trăiri de când este președintele federației.
- Doamna Lipă, o ediție în care ați trecut prin multe stări. Care ar fi concluziile după Tokyo 2020?
- În general sportul de înaltă performanță te face să treci prin toate stările, de la agonie la extaz. Și până la urmă ăsta este farmecul Jocurilor, ăsta este farmecul sportului de performanță. Ceea ce pot să vă spun este că sunt extrem de fericită. Asemenea momente de bucurie nu am mai trăit de la Atena 2004 când mi-am încheiat eu cariera sportivă. Este ceva extraordinar ce am reușit noi să facem aici, nu este peste ceea ce am crezut când am plecat de acasă. Normal, cu mici excepții.
Ce anunță Elisabeta Lipă: la Paris va fi boom-ul acestei generații!
- Vă așteptați la toate bărcile, în sinea dumneavoastră să câștige medalii?
- Nu chiar la toate, că trebuie să vedem lucrurile realist. Am calificat nouă echipaje, nu puteau să vină toate la medalii. Să ne uităm puțin în spate, nu în spate foarte mult, de vreo două ediții. Și să vedem că am plecat de la aproape nimic. De la un lot masculin inexistent, de la o barcă fanion 8 plus 1 și o categorie ușoară, la început de drum, am ajuns să calificăm 36 de sportivi. Lucrurile frumoase și cu greutate nu se fac bătând din palme. Trebuie să construiești cu pași mici, ceva durabil.
- Viitorul sună bine, nu?
- Paris 2024 se anunță mult mai frumos. Am acumulat experiență, acești sportivi vor fi mai determinați. Vor știi acolo ce se întâmplă la Jocurile Olimpice nu din povești, ci din trăirile lor. I-am auzit aici, spunându-mi, de atâtea ori: «Doamnă, aveți dreptate, e ceva ce nu ne-am imaginat. Nu se compară cu Europenele sau Mondialele!».
Și atunci peste trei ani, știi de fapt ce te așteaptă. Avem niște sportivi extraordinar de muncitori, de dornici, care merită acum o vacanță prelungită având în vedere sacrificiul pe care l-au făcut. De cinci ani stau în cantonament, în lockdown, și iată că atunci când s-a tras linie ne putem bucura de niște succese care acum cinci ani nu credeam că le putem atinge.
- A învățat generația Facebook să moară și să învie?
- Generația asta sigur. Mă raportez la 2012. Și atunci am stat în Satul Olimpic, am mers la antrenamente, la bază, i-am văzut la masă, la recuperare, peste tot. Supărarea mea a fost atunci că îi vedeam pe sportivi peste tot, în autobuz, la masă, la recuperare, înainte de cursă, numai cu telefonul în mână. Și telefonul ăsta e bun, dar totul are o limită. Trebuie să ai timp să te concentrezi, să te gândești la cursă, să pregătești mental cursa.
Aceste lucruri nu le-am văzut atunci. Aici, în schimb, de ceva timp în general, această generație de sportivi, parcă este de pe altă lume. La ei există o motivație foarte mare pentru a face performanță, au în cap antrenament, refacere după fiecare cursă. Știu ce au de făcut. Și încă un lucru de care mă bucur, e că am construit o echipă, de la ultimul sportiv la antrenorul federal.
- De ce nu până la președintele federației?
- Eu mă consider o locomotivă, nu mă laud. Duc în spate niște vagoane care nu mă trag înapoi. Pur și simplu vine peste mine și mă obligă ca și eu să mă autodepășesc. Când vezi asemenea sportivi, mă motivează enorm de mult. Pentru mine, nu este nicio greutate că am făcut atâtea ore pe drum, că nu am dormit nu știu câte nopți, că am plâns cu ei, m-am bucurat cu ei, toate astea fac parte din viața mea. Sportul este viața mea, altceva nu știu să fac.
Eu vreau ca fiecare canotor român să ajungă o sau un Lipă! Îi vreau pe toți campioni olimpici. Pentru asta mă zbat, să fim cei mai buni din lume la acest sport
- Elisabeta Lipă
Elisabeta Lipă: „Nu am mai trăit asemenea bucurii de la Atena 2004!"
- S-au spus de multe ori în sportul românesc că vine Lipă cu gura mare să ceară tot timpul, că nu e mulțumită. Ce se va spune acum?
- Probabil că sunt cârcotași și acum. Dar atâtea am auzit, atâtea am citit că vă spun, sunt șocată. Nu-mi vine să cred că niște persoane care nu știu cu ce se mănâncă sportul, își permit să-și dea cu părerea. Am citit că nu meritam să fiu în barcă în 2004, la Atena. Fără să știe performanța mea de atunci! Sau se întreabă: «Ce merit are Lipă pentru aceste performanțe?». Nu poți să știi decât dacă ești implicat.
Are Lipă gura mare. Dar pentru mine eu nu cer nimic! Să fiu sănătoasă și să mă bucur de ce am. Ambiția mea este ca ei să ajungă Lipă. Și asta voi face în fiecare zi. Vreau ca noi, canotajul românesc, de la zi la zi, să ajungem campioni olimpici, de la primul la ultimul.
- Care medalie pierdută v-a durut cel mai mult?
- În egală măsură dublu categorie ușoară și barca de 8 plus 1. Să-și bage picioarele în apă rece și să vadă unde au greșit! Nu poți să scoți record mondial și olimpic cu două zile în urmă, și să faci o cursă cum a făcut azi 8 plus 1! Nu există!
Dacă azi era vremea care le dezavantaja, eram de acord. Dar a fost un timp în favoarea lor. Au fost depășite de situație. Nu au știut să construiască această finală pe măsura valorii lor. Pentru că avem 8 fete extrem de valoroase. Ca și la categorie ușoară. Nu înțeleg, sunt foarte sinceră. Ai ieșit o dată campioană mondială, ai ieșit a doua oară, ești mereu în clasament la antrenamente pe primul loc, nu înțeleg acum cum doar pe locul 6?
Generația asta e Facebook, dar pune mai înainte antrenamentele, recuperarea, concursul. Nu sunt toată ziua, bună-ziua cu telefonul în mână, la masă, la antrenament, la concurs. E o generație extrem de muncitoare, de ascultătoare. Știu ce vor acești sportivi
– Elisabeta Lipă
Lipă: „Pentru mine nu există medalii surprinzătoare!"
- Care a fost medalia cea mai surprinzătoare?
- Nu există medalie surprinzătoare! Fetele, indiscutabil, au demonstrat. Îmi era frică să spun că ele vor ieși campioane olimpice, în sufletul şi în mintea mea am crezut asta din prima clipă când le-am văzut cum evoluează. Dar concursul e concurs, să nu uităm că au 22 de ani, vârsta nu a fost în favoarea lor, dar sunt fete cu un caracter extrem de puternic, care știu să se mobilizeze şi să-şi ascundă emoțiile, cum nu vă imaginați! Au puterea să râdă, să zâmbească, știind ce le așteaptă. Nu a fost o surpriză.
- Nici chiar băieții de la patru rame?
- Patru rame fără cârmaci, dacă vă uitați la această echipă, ea nu trage, ea zboară! Barca lor zboară şi ei nu au un fizic de canotori, să crape mușchii pe ei, dar au o lovitură şi o tehnică care îi poate face campioni olimpici în orice moment. Şi drept dovadă, au pierdut la 37 sutimi, pentru că nu au văzut Australia, nu din lipsă de valoare. La dublu fără cârmaci sunt doi sportivi extraordinar de muncitori, de isteți, de determinați, nu au un antrenament lipsă anul acesta. Şi când ai asemenea sportivi, cum să nu crezi în ei, să ai îndoieli.
2009a fost anul în care Elisabeta Lipă a preluat Federația Română de Canotaj. De atunci a fost realeasă de alte trei ori
Promisiunea italianului Colamonici
- Dacă vă spunea cineva că băieții câștigă mai multe medalii la JO, ce spuneați?
- Nu mă miram. Mă bucur că am echilibrat această balanță și mă văd la Barcelona în 1992, când eu eram sportivă. La fete și la băieți era antrenor domnul Mocsani care a reușit să facă un lucru incredibil.
- A reușit acest lucru și Colamonici?
- Cu siguranță că a reușit. Ce a reușit Antonio ca mentalitate, ca încredere şi comportament vizavi de acești sportivi, nu am cuvinte. Sunt extrem de fericită! Antonio este mai mult român decât italian. El suferă pentru fiecare sportiv, e român, nu mai este italian. Am spus totul cu asta. Mi-a spus: «Elisabeta, cu tine merg până în pânzele albe!».
Nu m-a întrebat «Mă mai vrei? Nu mă mai vrei? Eu mai continui sau nu mai continui? A zis: «La ce președinte eşti, eu îți promit că te fac cel mai fericit președinte la Jocurile Olimpice!». Şi când auzi din gura unui antrenor asemenea lucruri, cum poţi să nu faci tot posibilul ca să-i dai muniție şi el să realizeze acest rezultat?
Antonio Colamonici e acum mai român decât italian. El suferă pentru fiecare sportiv. Mi-a spus: «Îţi promit că te fac cel mai fericit preşedinte la Jocurile Olimpice!». S-a ținut de cuvânt
– Elisabeta Lipă
{{text}}