Un reportaj CNN încearcă să explice ce înseamnă de fapt problemele de sănătate mintală pe care le acuză americanca Simone Biles, marea vedetă a gimnasticii mondiale.
Mulți au acuzat-o pe Simone Biles că, de fapt, nu face față presiunii pe care o presupune un concurs de prestigiul Jocurilor Olimpice. Că pur și simplu a cedat, că i s-a făcut frică. Dar reporterul CNN Elle Reeve, ea însăși „fostă gimnastă mediocră”, explică într-o analiză că această perspectivă este mult prea simplistă.
Simone Biles s-a retras prima dată din proba de sărituri, acuzând un atac de panică pe care l-ar fi simțit după o săritură cu aterizare nereușită. Imediat, a anunțat că se retrage și de la individual compus, fiindcă simte „tremurici” înaintea exercițiilor. Ce înseamnă asta?
Elle Reeve spune că acest „tremurici” nu înseamnă că Simone Biles „s-a simțit tristă sau că nu a avut curajul necesar să continue să evolueze. Ea spune că starea psihologică în care se află o pune în risc. Iar dacă psihicul ei nu se coordonează cum trebuie cu exercițiul pe care îl performează, atunci poate fi într-un grav pericol fizic”.
Săritura care a distrus genunchi și ce a simțit, de fapt, Simone Biles
Americanca în vârstă de 24 de ani s-a retras la sărituri, înainte să execute o săritură Amânar, unul dintre cele mai complexe exerciții, care presupune două rotiri și jumătate și care „a distrus mulți genunchi” de-a lungul istoriei.
Biles obișnuiește să facă cu ușurință această săritură, încă din 2013, notează sursa citată, dar la încălzirea pentru evoluția de la Tokyo, nu a putut face decât o rotire și jumătate. Același lucru s-a întâmplat și în timpul competiției, numai că a executat săritura și mai prost, la o înălțime și mai mică.
În dimineața competiției, Simone a explicat că a simțit acel „tremurici”. „E acel moment în cariera unei gimnaste, când corpul se mai coordonează cu creierul și îți pierzi complet reperele în aer”, notează reporterul CNN.
Exerciții pe care gimnastele le-au executat de mii de ori în carieră par acum complet străine. Astfel, „riști ca în săritură să nu mai știi unde te afli în raport cu solul, până nu simți că te-ai izbit de el”.
Giulia Steingruber, o gimnastă din Elveția, a explicat într-un documentar: „Când voiam să fac o rotire, în special la sărituri, nu mai știam unde sunt. Eram îngrozită. A fost chiar dur pentru mine, pentru că nu înțelegeam de unde a apărut chestia asta. Era ciudat pentru mine”. Elvețianca a trebuit practic să reînvețe să sară, exact ca un copil abia venit la gimnastică.
Reporterul CNN notează că, la nivel înalt, antrenorii de elită au tendința să-i forțeze pe sportivi să îndure acest „tremurici”, să-l ignore. Indiferent de cât de afectați psihic sunt atleții, care pe moment simt că și-au pierdut „simțul aerului”, cum e denumit în jargon, antrenorii apasă pe mentalul lor să continue.
Într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor, Elena Leușteanu, prima noastră medaliată individual la Jocurile Olimpice, a subliniat că „o gimnastă nu mai poate face gimnastică, atunci când își dă seama ce poate face gimnastica dintr-o gimnastă”.
De aceea, atunci când Simone Biles s-a retras în serie de la evenimentele de prestigiu din Tokyo, problema trebuie adresată cu mai multă precauție și înțelegere.
Svetlana Khorkina: „Am văzut-o pe Simone în timpul exercițiului că și-a pierdut reperele”
Marea campioană din Rusia, Svetlana Khorkina, una dintre cele mai critice voci la adresa americancei Simone Biles, pe care uneori a și acuzat-o de dopaj, a fost foarte înțelegătoare cu momentele prin care trece acum gimnasta de peste Ocean.
„Simone a fost la vârful gimnasticii, dar e om ca și noi. Am văzut la ce presiune a fost supusă. Sunt imagini cu ea invitată peste tot, înainte de Jocurile Olimpice. Dar când ai peste 20 de ani, nu poți fi concentrată absolut tot timpul numai pe gimnastică. Cred că problemele ei au fost tehnice, nu atât mintale.
O bună prietenă de-a mea și o foarte bună gimnastă, pe care nu o voi numi fiindcă s-a retras, a câștigat cu mine la Atlanta, după care mi-a zis la un an distanță: «Asta a fost, Sveta, mă retrag fiindcă m-a luat tremuriciul. Nu mai sunt dispusă să-mi risc viața». Așa că o înțeleg, fiindcă gimnastica nu e doar tumbe la sol”, a explicat Svetlana Khorkina.
„E evident că Simone a prins acel tremurici. Am văzut finala la sărituri și e evident că și-a pierdut reperele în aer. Din fericire, e atât de puternică și de bine coordonată, încă a putut să aterizeze pe propriile picioare. Simone nu e un robot, e om ca și noi”.
Cazul șocant al Andreei Chelaru, gimnasta care în 1999 a căzut în cap la o aterizare după o săritură Tsukahara
Absența concentrării permanente poate duce la tragedii. Calvarul Andreei Chelaru a început când avea 14 ani, în 1999, atunci cînd a pus mîinile pe calul de la sărituri în sala de la Oneşti.
A bătut energic, urma să execute o Tsukahara, dar s-a răzgîndit în aer. Trupul i s-a contorsionat ciudat şi a aterizat pe ceafă. A urmat o operaţie la Iaşi, apoi una la Bucureşti pentru a îndrepta ceva. Dar nu s-a întîmplat nimic. „Gimnastica e un sport care te nimiceşte fizic", spunea ea într-un reportaj GSP din urmă cu un deceniu.
{{text}}