Bătaia de joc

Faptul că toate cele 3 formații românești din Conference League s-au văzut eliminate din turul 2 a întărit impresia că fotbalul românesc se află la pământ. Mai jos ca oricând. 

De-a lungul anilor, e drept, s-au mai consemnat accidente de acest gen. Niciodată însă de asemenea dimensiuni. Adversarii de atunci erau totuși mai răsăriți, de valoare superioară, nu de duzină ca în 2021, anonimi din Kazahstan și din Albania!

Sentimentul de declin resimțit la nivelul cluburilor, de neputință, de prăbușire, e alimentat și de comportarea penibilă a naționalei tricolore U23 la JO 2020. Aceasta a părăsit turneul olimpic încă din faza grupelor. Pe scara din dos, de serviciu. După ce, dacă nu punem la socoteală autogolul lui M. Marin, n-a reușit să marcheze deloc în 3 meciuri, ba și în fața unor no-name! Asta în condițiile în care selecționerul Mirel Rădoi promitea cu voce tare că "Ne batem la o medalie!".

Indiscutabil că Rădoi e vinovat pentru eșecul din Japonia. Unul pe care, halucinant, el l-a privit ca pe un succes, declarându-se fericit de ce-a realizat! Repet că a avut circumstanțe atenuante deoarece, din pricina boicotului cluburilor din Liga 1, dar și din afară, n-a putut folosi la JO garnitura preconizată. A trebuit să improvizeze, să încropească una din mers.

În consecință, e de spus că Rădoi, deși un antrenor fără trecut, fără CV, fără experiență, nu-i singurul ce trebuie tras la răspundere pentru trista figură făcută de România în Japonia.

Mai vinovați sunt cei, în frunte cu Răzvan Burleanu, care l-au numit și, în ciuda atâtor eșecuri, nu încetează să-i arate încredere. Unui tehnician ce-a îngropat rând pe rând toate misiunile încredințate: a ratat barajul pentru Euro 2020, a pierdut cursa din Nations League și a compromis serios calificarea la CM 2022. Să-mi fie cu iertare, dar astea-s realități, nu părerea mea ori a altuia. Pe ce-a pus mâna, Rădoi a stricat, a făcut praf!

Poate că într-o zi, cândva, va ajunge un bun antrenor. Deocamdată însă, chiar dacă se crede mare strateg și lansează teoria chibritului cum că e adeptul ofensivei, nu e. I-o spun cu părere de rău, nu ca să-l jignesc. În prezent, e doar o cruntă decepție. N-a confirmat, a dezamăgit.

Paradoxal, în vreme ce Dan Petrescu (5 titluri de campion!), Pițurcă, Olăroiu, Boloni, Gâlcă și alți tehnicieni reputați stau pe margine, FRF continuă să-l susțină nejustificat, aiurea-n tramvai, pe Rădoi! Ba îl și plimbă de la o selecționată la alta, de ce nu și la U15 ori U17?!, de parc-ar fi Mesia, vreun vizionar, vreun mag! Prin această atitudine, tolerându-i pe cei fără licență, Federația lui Burleanu desconsideră meseria de antrenor. O devalorizează, o ia în derâdere.

Păstrând proporțiile, Răzvan Burleanu e un fel de Gigi Becali, care se erijează la FCSB în antrenor, de aceea și merge din triumf în triumf!

Ahtiat după voturi, dornic să-și prelungească președinția până la adânci bătrâneți, Burleanu încurajează fotbalul feminin, de sală, de plajă etc, deși nici acestea n-au rezultate. Ele merită atenție, dar nu una exagerată. Cum șeful FRF nici nu știe, nici nu poate și nici nu vrea, bătaia de joc nu se va termina curând. Implicit, nici suferința fanilor.