„Dezbaterea zilei” revine cu un subiect legat de echipa națională de fotbal condusă de Mirel Rădoi la Jocurile Olimpice. Analizăm împreună cine e de vină pentru prestația dezamăgitoare a naționalei U23 în Japonia.
„Una dintre marile deziluzii de la Jocurile Olimpice a fost prestația naționalei olimpice de fotbal. Sigur, a fost un context destul de nefavorabil, un lot încropit, un fel de România C, dar optimismul oficialilor din FRF a rămas la cote înalte chiar și înaintea competiției, se vorbea de medalii, de performanțe istorice. Poate de aici vine nivelul foarte ridicat al dezamăgirii care a însoțit eliminarea naționalei lui Rădoi de la Jocurile Olimpice.
O eliminare care a redeschis dezbaterile noastre eterne după eșecuri: Cine e de vină? Avem o listă extinsă, de la selecționerul Rădoi la oamenii din Federație și de la cluburile care au refuzat să-și lase jucătorii la competiție până la valoarea celor care au ajuns în Japonia. Le luăm pe rând, la Dezbaterea Zilei”, a fost introducerea făcută de Cătălin Țepelin, moderatorul emisiunii și redactor-șef la Gazeta Sporturilor.
În studioul Gazetei, alături de Cătălin Țepelin, au participat la Dezbaterea Zilei jurnaliștii Dan Udrea și Remus Răureanu, sprijiniți cu argumente de invitații Florin Prunea, respectiv Cristi Dulca.
VIDEO. Dezbaterea zilei, 2 august » Cine e de vină pentru prestația dezamăgitoare a naționalei U23 la Jocurile Olimpice?
Dan Udrea: „Federația, principala vinovată”
- „Eu cred că Federația este de vină, pentru că nu a fost în stare să-i pună lui Rădoi la dispoziție un lot cât de cât competitiv. Cu ce a fost la Tokyo, la nivel de jucători, doar un miracol îți permitea să speri la o calificare în sferturi, chiar dacă grupa era accesibilă.
- Este realmente uluitor cum Federația nu a fost în stare să aducă în lot măcar unul dintre jucătorii peste 23 de ani care se încadrau „la liber” din sute, poate mii de fotbaliști. Este neverosimil.
- Federația nu a încercat toate pârghiile, în opinia mea. Putea să renunțe la regula U21 în Liga 1 pe parcursul Jocurilor Olimpice, de exemplu. Poate CFR Cluj i-ar fi permis lui Petrila să meargă la Jocurile Olimpice dacă nu ar fi fost obligată în campionat să îl folosească. Am văzut că în Europa nu prea l-a folosit, iar Petrila cred că era o clasă peste toți de la Tokyo.
- Am mai propus asta: FRF putea face un fond de premiere, să acorde niște stimulente financiare anumitor cluburi pentru a disloca niște jucători. Poate ai fi câștigat 2-3 jucători pentru că scoteai regula U21, alți 2-3 pentru că plăteai anumite cluburi, iar la nivel de prim 11 am fi fost schimbați și am fi reușit calificarea, pentru că oricum nu am fost departe.
- Federația a avut în tot acești ani o atitudine ostilă față de cluburile de Liga 1. Nu dai 2 bani pe cluburi, iar nici măcar atunci când depinzi de ele nu ai o negociere corectă, să le oferi ceva la schimb. Toate lucrurile astea mă fac să cred că principala vinovată e Federația, ea nu a putut pune la dispoziție un lot competitiv. Nu-l acuz pe Rădoi. Poate ar fi putut face mai multe, dar lotul a fost poate a 3-a sau a 4-a echipă a României”.
Nu prestația e de vină, ci modul în care am fost organizați înainte și pe parcursul acestei acțiuni. Rezultatele sunt normale pentru etapa în care se află fotbalul românesc. Noi tot timpul plecăm cu ideea că suntem cei mai buni, dar, din păcate, ne bat toți.
A fost bună scuza aia cu cazarea, mâncarea și somnul (n.r. - scuzele invocate de selecționerul Mirel Rădoi). Noua Zeelandă și Honduras au mâncat numai homari, fructe de mare, au dormit la Hilton și ne-au bătut rău, n-am avut un șut pe spațiul porții. Și aia cu fusul orar a fost tare de tot.
Noi am plecat în Brazilia să jucăm un meci amical, ei erau cu prima echipă, noi cu a doua. Înainte de meci l-au întrebat pe Florin Halagian, Dumnezeu să-l ierte, pe aeroport: «Nu vă e frică de fusul orar?» «Armeanu'» știți ce ne-a zis? «Bă, fiți ai dracu', e noapte, dormim, e zi, jucăm, ce mă luați pe mine cu fusul orar?»
Sunt curios cum au dormit Burleanu, Bodescu și Vișan. Ei au mâncat tot fasole cu cârnați? Ce dracu' or fi căutat acolo să cheltuie o roabă de bani, când sunt vai de zilele lor, de mama lor? E vorba de diurne, se bat între ei, se ceartă pe diurne. Normal că pleacă pe afară, la toate deplasările, se ceartă între ei.
Această acțiune a fost formată din jucători care nu aveau ce căuta acolo. Nu a fost o echipă națională, o selecție făcută pe valoare. În momentul în care s-a dat EURO la București, trebuia pus un antrenor serios, un om care a clădit echipe. Și erau liberi, slavă Domnului. La câte pierderi are FRF în ultimul timp, nu-și permite un antrenor de valoare, dar să cheltuiască milioane de dolari pe diurne și salariile lor își permit.
- Florin Prunea
Remus Răureanu: „Rădoi a reconfirmat că nu e un antrenor format, ci doar unul în devenire”
- „Sunt de acord cu Dan Udrea că FRF nu a reușit să îi asigure lui Rădoi lotul cel mai bun, ba chiar a mers în Japonia cu o formulă subțiată cu mult față de soluția ideală, dar mi se pare că și Rădoi are o responsabilitate foarte mare pentru rezultatele proaste, întrucât lotul nu a fost chiar așa slab cum ni se pare.
- Sunt mulți jucători rulați în naționala de tineret, câțiva jucători importanți pentru nivelul campionatului românesc, precum Valentin Gheorghe, Deaconu, jucători buni etapă de etapă aici. În competiția aceasta, nimeni nu a avut naționala A, soluția ideală. Germania s-a făcut de râs, a pierdut și Franța, Spania s-a chinuit, pentru că toate naționalele au mers cu loturi subțiate. România a fost în aceeași situație, poate cu un lot mai slăbit decât altele și pentru că fondul din care a ales a fost mai mic.
- Rădoi a confirmat că e un antrenor în devenire, nu un tehnician format, chiar dacă ne scotea ochii când era criticat pentru că juca prea riscant în naționala de seniori. S-a contrazis singur la Jocurile Olimpice, schimbându-și total planul. A aruncat la coș planul A și a venit cu unul nou, modificat cu totul. În locul jocului cu mulți ofensivi a apelat la fundași și închizători. Cu Noua Zeelandă a jucat 5-4-1 până în minutul 80, i-a trimis pe Deaconu și Gheorghe abia pe final. Mai avea soluții ofensive, dar în mod inexplicabil a preferat să iasă din ultimul meci neînvins în loc să forțeze. Nu era un joc pentru un punct, nu a avut curajul să riște.
- Singurul capitol la care Rădoi pare să fi rămas consecvent este obsesia asta a lui pentru pregătirea psihologică. Se comportă mai mult ca un discipol al lui Freud sau Jung decât ca un antrenor. E fascinat de psihologie, probabil a mers la niște ședințe, a simțit că practicile astea l-au ajutat pe el și caută să le aplice și în meserie.
- Are tot felul de preocupări care mi se par ciudate sau măcar neproductive. Mă mir că se leagă așa mult în munca lui de astfel de aspecte. Ține mai puțin la detaliile tactice, acolo nu are niciun plan clar, dar de psihologie, de colaborarea cu psihologul și modificarea creierului fotbaliștilor este extrem de preocupat”.
Faptul că ne-am calificat la Jocurile Olimpice după 57 de ani este un plus. Am făcut 4 puncte, am bătut Honduras, am făcut egal cu Noua Zeelandă, este un plus. Până la urmă, am scos maximum din ce am putut.
Dacă ne uităm în grupă, sigur zici că e una accesibilă, dar haideți să vedem jucătorii care au participat la acest turneu final. Eu cred că doar 5 jucători au mai fost la lot înainte.
La meciul cu Coreea de Sud dacă nu se făceau cele două greșeli, autogolul și cartonașul roșul, nu primeam 4, poate două sau unul, și ne calificam mai departe. Scuzele sunt tardive.
Eu am vorbit cu Marco (n.r. - fiul său, care a fost la Jocurile Olimpice). El nu se prea plânge, dar mi-a spus: «Tată, mâncarea este execrabilă».
Părerea mea este că nu putem spune că ne-am făcut de rușine.
- Cristi Dulca
Concluziile lui Cătălin Țepelin: „Jucătorul român s-a specializat în alibiuri, corul plângăcioșilor cu jambiere crește de la an la an”
- „Mi se pare că jucătorii poartă principala responsabilitate. Sigur că atunci când materialul e de calitate scăzută contează cu atât mai mult priceperea antrenorului. Dar, sincer, nu pot cauționa la nesfârșit zeci, sute de jucători, din rândul cărora de mulți ani de zile n-am mai văzut pe niciunul să-și depășească condiția.
- Spuneți-mi voi care e ultimul fotbalist român care a rupt barierele, care și-a depășit limitele și a tras după el, de unul singur, o echipă națională. O să spuneți că n-am mai avut de la Mutu, poate, pe cineva de genul ăsta.
- Mă enervează extraordinar de mult văzând cum corul plângăcioșilor cu jambiere crește de la an la an. Toți se vaită, toți se ascund, toți se scaldă în discursuri motivaționale fâsâite, dar unul n-ar lua pe persoană fizică un meci, să-l rezolve singur și să scoată echipa dintr-un moment greu.
- Pe scurt, mi se pare că fotbalistul român s-a specializat foarte tare în alibiuri. Publicul nu știe să aprecieze, presa e prea a dracului, iarba e prea mare, vântul bate nu știu cum. Aceleași scuze, aceleași promisiuni ofilite, "noi suntem de vină, deci tot noi trebuie să o dregem". Problema e că nu mai drege nimeni nimic. Toți, fotbaliști și antrenori, stau în cerc și își plâng de milă.
- Până când nu vom crește un nucleu de 3-4 jucători cu tupeu, atitudine și obrăznicie fotbalistică, nu vom evolua absolut deloc, indiferent de câți antrenori vom schimba”.
Dezbaterea nu se termină în studioul GSP, ea continuă aici, cu comentariile voastre. Nu uitați cuvintele cheie într-o dezbatere: „argumente” / „dialog” / „respect pentru opinia celuilalt”. Așadar, încordați-vă argumentele și intrați în dezbaterea zilei pe GSP.ro!
{{text}}