Slavă ție, Moldovă!

Dar, draga noastră, nu mai ești în tendințe. În curând nu vom avea medalii pentru campioni, ci pentru pacienți

Mihai Covaliu a participat la emisiunea "Prietenii lui Ovidiu" înainte să plece la Tokyo. Chestionat de Ovidiu Ioanițoaia despre șansele la medalii ale delegației României, șeful olimpismului românesc a oferit un răspuns în două trepte. Primul a fost cel bazat pe prognoza Comisiei Tehnice pentru Sportul de Performanță. Alcătuită din specialiști din toate domeniile, a ținut să precizeze medaliatul cu aur de la Sydney. Te ia și cu amețeală când te gândești câte competențe s-au strâns acolo!

Optimiștii versus pesimiștii

Între 4 și 6 medalii, au anticipat specialiștii din toate domeniile, "dar noi suntem mai optimiști", a plusat M. Covaliu. "Ne dorim și cred că se poate să câștigăm 8".

Totuși, noi, cei de acasă, observăm că șansele României de a mai obține vreo medalie se micșorează în fiecare zi. Articolul de analiză al colegilor mei de la Gazetă, publicat înaintea celei de-a doua săptămâni a Jocurilor, identifica un procent semnificativ de reușită doar în cazul luptătorilor Alina Vuc și Albert Saritov, 80%.

Pe fondul evidentei lipse de formă a Elizei Samara și a Bernardettei Szocz, tenisul de masă era cotat cu 5% șanse la medalii, atletismul la fel, 5% (exagerat în opinia mea de pingpongist plezirist), canoea lui Mihalachi și Chirilă 30%, în vreme ce prezența unei Larise Iordache perfect valide în finala de la bârnă urca până la 50%. Doar că entorsa Larisei este departe de a fi vindecată, ceea ce ne pune în situația de a tăia acel "0" din optimistul procent de 50%.

Lipă, Lipan și o alternativă la jalea din sportul nostru

Cele 3 medalii ale canotajului oferă o alternativă cântecului de jale pogorât peste decăderea sportului românesc. Nici acolo, la canotaj, lucrurile nu ating perfecțiunea, ratarea echipajului feminin de 8 plus 1 a fost cam repede împachetată cu eticheta accident, la fel aceea a bărcii ușoare de două vâsle, dar este clar că proiectul Elisabetei Lipă (care include și un antrenor italian!) începe să dea roade. Femeie aprigă, moldoveanca Elisabeta Lipă este un fel de încarnare a moldovencei Vitoria Lipan, unul dintre personajele cele mai puternice ale literaturii noastre.

La fel ca eroina din Baltagul lui Sadoveanu, Elisabeta noastră nu are timp de jelit, ea acționează. De observat că atât în ficțiune, cât și în viața reală, teatrul acțiunii și baza de selecție sunt asigurate de Moldova. Slavă ție, Moldovă, că ne mai ții pe harta sportului!

Să celebrăm abandonul!

Apropo de Moldova, cu al său izvor de campioni la o disciplină care necesită o etică a muncii ieșită din normă. Vai și-amar, nici aici nu mai suntem în tendințe! Din perspectiva noului curent care suflă prin sportul mondial, îmbrățișat cu urale mai ales de presa de peste Ocean, sacrificiul nu mai este la modă.

Acum se poartă veșminte de catifea care amortizează durerea provocată de căzături. Acum sunt aplaudate abandonurile, sunt celebrate renunțările. Vezi cazul Simone Biles. Refuzul Osakăi de a vorbi la conferințele de presă, sancționat totuși de oficialii Federației Internaționale și de organizatorii Roland Garros (nu vor rămâne nepedepsiți, tribunalul corectitudinii politice s-a sesizat din oficiu), a fost analizat și interpretat în cheie metafizică.

Când Naomi a pozat pentru Vogue sau pentru Louis Vuitton, lucrurile au revenit la fizică, adică la bani. Brusc reechilibrată mintal, japoneza a zâmbit și a uitat de toți demonii care îi dădeau târcoale când vorbea cu ziariștii.

Dacă declară forfait și psihiatrii?

Așa că dacă sportul planetar va fi populat nu de campioni, ci de pacienți, ce rost are ca noi, românii, să ne mai agităm? Unde mai pui că eliberat de atavismul ăsta numit simț critic, o parte importantă a publicului nostru este deja pregătit pentru noua eră. O epocă în care nu vom mai număra medaliile pronosticate de Mihai Covaliu, ci nivelul de confort al unui sportiv care nu ia startul în concurs fiindcă trebuie să aibă grijă de sănătatea lui psihică. Ce frumos!

Ce vor face însă cei care trebuie să îi trateze pe cei care declară că trebuie să se îngrijească de sănătatea lor mintală? Dacă declară și ei forfait?