Pe 6 august 1953, în urma unui ordin al Ministerului Afacerilor Interne, s-a înființat Dinamo Pitești. Chiar dacă a luat numele de la surata mai mare din Ștefan cel Mare, noul club din Trivale a început "de jos", în campionatul regional, și nu direct în prima ligă.
Cel dintâi "principal" al argeșenilor a fost Jean Lăpușneanu, nimeni altul decât portarul titular al naționalei la Mondialul din '30.
Saltul în Divizia B s-a făcut abia în 1959, iar cel în "A", în 1961. Antrenorii care au realizat această performanță au fost Ștefan Vasile și Tănase Dima, în vreme ce în lotul argeșenilor se aflau și trei nume care aveau să scrie istorie atât pe gazon, cât și pe banca tehnică: Nicolae Dobrin, Ion "Bebe" Barbu și Florin Halagian.
FC Argeș a livrat rezultatele
Pe 1 martie 1968, Dinamo Pitești a devenit FC Argeș, iar sub noua titulatură au apărut și rezultatele cu adevărat importante. Primul, titlul din 1972, cu Armeanul la timonă. Un Armean care avea numai 33 de ani și care se afla la prima aventură ca tehnician!
Până la al doilea titlu de campioană a României (1979, după "finala" formidabilă cu Dinamo, 4-3), alb-violeții au obținut câteva victorii fantastice în cupele europene, într-o vreme în care formațiile românești rar depășeau un tur sau două. Iată câteva dintre cele mai importante reușite:
- 2-1 cu Real Madrid, în '72
- 3-0 și 2-1 cu Panathinaikos, în '78
- 2-1 cu Valencia, în '78
- 3-0 cu AEK Atena, în '79
În afara acestor rezultate, Argeșul a stabilit și câteva recorduri în fotbalul românesc:
- a fost prima echipă care a "întors" o calificare în Europa după ce a pierdut la cel puțin două goluri în tur; s-a întâmplat în Cupa Orașelor Târguri, în '66-'67, când piteștenii au învins cu 5-1 pe Toulouse, după 0-3 în Franța
- a fost prima echipă care a beneficiat de regula golului înscris în deplasare în eurocupe; se întâmpla tot în Cupa Orașelor Târguri, stagiunea '68-'69, la 0-0 și 1-1 cu Leixoes
- a fost prima echipă care a câștigat pe teren grecesc, 2-1 cu Panathinaikos (în '78-'79), în Azerbaidjan, 2-0 cu Dinamo Baku (în '98-'99), și în Luxemburg, 2-0 cu Aris Bonnevoie (în '72-'73)
- a fost prima echipă care a eliminat o reprezentantă a Spaniei; s-a întâmplat în sezonul '66-'67 al Cupei Orașelor Târguri, 2-0 și 2-2 cu FC Sevilla
- la doar 14 ani, 10 luni și 5 zile, Dobrin e și astăzi cel mai tânăr debutant în primul eșalon; de asemenea, Gicu a fost și primul câștigător al titlului de "Fotbalistul anului" în tradiționala Anchetă a Gazetei, în 1966
46 de sezoanea activat Argeșul în Liga 1. A ieșit de două ori campioană ('72, '79) și de două ori vicecampioană ('68, '78)
445 de meciuria disputat Constantin Stancu în "A" în tricoul piteștenilor, record pentru gruparea argeșeană
7-0e cel mai categoric succes al Argeșului în L1, pe 10 iunie 1981, în partida cu FC Olt Scornicești
2 mai 1964e data la care s-a inaugurat stadionul "1 Mai" din Trivale, care acum poartă numele lui Nicolae Dobrin
156 de goluria marcat Marin Radu II în L1 în tricoul alb-violet, record pentru FC Argeș
2 titluri de golgheterîn L1 au câștigat piteștenii, prin același jucător, Radu II (în '79 și '81)
438de meciuri a strâns Florin Halagian pe banca piteştenilor în principala competiţie internă, niciun alt antrenor nu a adunat mai multe partide la conducerea tehnică a unei singure echipe din Liga 1.
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme, căci el este toreadorul răsfățat de soartă și de noroc, iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur.
- Fănuș Neagu despre Dobrin
Dobrin are o nonşalanţă care farmecă. Dacă vreţi, el este un Crai de Curte Veche, care se decide să coboare de pe un ring de rock, pentru a aduce în memorie valsul, fracul şi crinolina… Acest crai descins pe un ring de rock este şi un gentleman al gazonului. El nu ştie (sau nu înţelege) să lovească. El nu ştie să-şi frângă linia printr-un efort inestetic. El nu ştie să arunce o minge în tribune. El nu acceptă, din pudoare, gândul că spectatorii l-ar vedea schimonosit de durere, cu glezna între mâini.
- Ioan Chirilă despre Dobrin
Cu rădăcini înfipte adânc în malul Argeşului, Dobrin a sfârşit prin a deveni un bun naţional. Popularitatea sa, imensă, se datorează nu numai fentei, driblingului, şutului, măiestriei pasei, îndemânării vrăjitoreşti, ci, în egală măsură, însuşirii rare, caracteristică doar fotbaliştilor de rasă pură: fair-play-ul desăvârşit, preocuparea exclusivă de a da jocului culoare şi sens.
Răspunzând la fault prin fentă şi la agresiune printr-o privire de dispreţ, Dobrin şi-a atras respectul adversarilor şi adularea spectatorilor. Fiind, în felul său, unic, şi având conştiinţa propriei valori, şi-a dominat şi adversarii, şi coechipierii, şi antrenorii, şi conducătorii.
- Ion Cupen despre Dobrin
Cel mai bun „11” all-time al Argeșului: Gheorghe Cristian - Marcel Pigulea, Constantin Stancu, Ion Barbu, Ilie Bărbulescu - Remus Vlad, Ion Prepurgel - Nicolae Dobrin - Radu Jercan, Marin Radu II, Adrian Mutu
{{text}}