Anatomia unui eșec anunțat la Jocurile Olimpice » Opinia unui fost om din sistem: "Nu mai avem antrenori, nu vrem să învățăm, bugetele nu se dau pe merit"

Viorel Sima, fost jurnalist care după ieșirea din presă a ocupat funcții de conducere în Federația Română de Box, iar în ultimii ani a fost secretar general al Federației de Box din Bahrain, a trimis redacției o scrisoare în care își spune opinia despre decăderea sportului.

Anatomia unui eșec anunțat

De peste 20 de ani sportul din România se află în declin și nimeni nu vrea să facă o analiză reală a lipsei rezultatelor și să stabilească o strategie națională, pe federațiile cu potențial olimpic, pe 3 sau chiar 8 ani. 

A mai trecut o olimpiadă și vom termina, probabil, cu 4 medalii. Foarte, foarte puțin. Sportul românesc e într-un declin evident, dar nimeni nu vrea să recunoască. Unii au dat vina și pe bani, dar banii nu sunt singurul motiv pentru care România nu mai performează.

Țiriac a spus adevărul, dar a plecat 

Statistica ne spune că declinul a început după Atena. Până atunci, "moștenirea comunistă" ne-a mai ajutat să ținem capul sus. Aveam mai mereu în jur de 20 de medalii și eram în partea din fața clasamentului pe medalii în primele 10-15 națiuni. 

Daca nu semănăm.... 

"Domnule președinte, noi suntem astăzi între primele 10 națiuni din lume. Pentru asta, n-aveți un merit nici dumneavoastră, nici eu, președintele COSR. Sunt moșteniri din era comunistă. Dacă nu semănăm, la următoarele trei Olimpiade noi nu mai intrăm în primele 30 de țări!". Aceasta e declarația lui Ion Tiriac, în 2004. Fără să fiu un fan al lui Ion Țiriac, nu pot să nu îi dau dreptate. 

Bugete nu în funcție de rezultate 

Și, din păcate, nu am semănat. Pregătirea a rămas mult în urma progresului tehnologiei. Multe federații au uitat de specialiștii din Institutul Național de Medicină Sportivă. De preparatori fizici, de medici - câte din loturile nostre naționale au medic la toate marile competiții (CM, CE și JO)? De psihologi. 

Federatiile au devenit de multe ori mingile de tenis de masă între COSR și MTS. MTS e cu bugetul (de multe ori acordat pe prietenii politice sau pe criterii arbitrare), dar COSR are o comisie tehnică la care "poveștile nemuritoare" nu prea țin. 

În loc ca COSR și MTS să lucreze împreună și să aibă ca obiectiv stabilirea corectă a bugetelor, mai degrabă s-au aflat în război rece. Oamenii care cu adevărat înțeleg sportul și strategia lui (dau un singur exemplu: Mihai Căpățână) au cam dispărut din MTS. În loc să folosească Comisia Tehnică a COSR pentru validatea planurilor, MTS a încercat mereu să facă pe placul majorității, chiar dacă majoritatea nu era formată din federațiile cele mai importante. 

Am asistat, din postura de secretar general al unei federații olimpice, la împărțirea unui buget anual. Am rămas șocat de-a dreptul când s-a agreat varianta (tocmai vă spuneam că MTS gândește ca în politică și vrea ca majoritatea să fie mulțumită) ca bugetul de anul în curs să fie același cu cel de anul trecut. Fără nicio legătură cu rezultatele! 

Am ajuns lăutari în sport 

Nu doar bugetul e cauza declinului. Lipsa unei Comisii Tehnice de anvergura celei a COSR a lăsat libertate federațiilor să facă sport cam după ureche. Termenul nu o să placă, dar la multe sporturi am ajuns lăutari! Am vorbit unor oameni din federațiile naționale de mental coach. Dacă nu credeți că este vital să avem așa ceva, vă rog ascultați-o pe Simona Halep. Până nu a avut un mental coach nu a fost numărul 1 mondial! 

Doar handbalul și-a pus cu adevărat serios această problemă. În majoritatea federațiilor antrenorii au îmbătrânit. Rezistența la nou, coroborată cu faptul că limba engleză, care te ajută sa fii mereu în contact direct cu noile metode de pregătire, aproape că lipsește cu desăvârșire din CV-ul multor antrenori, ne-au lăsat mult în urmă. Și aici e vina MTS-ului, cel care dă banii federațiilor, că nu a dezvoltat programe pentru antrenori. 

Și antrenorii refuză, de exemplu, tehnicieni din străinătate. "Ce să ne învețe ei? Noi am avut rezultate!". Corect, am avut. La timpul trecut. Fără a susține că un antrenor străin e condiția sine qua non a succesului constat faptul că la canotaj, unde s-au luat medalii bune, am avut tehnicieni străini. Bravo lor ca nu au respins această variantă! 

Cele 3 chei ale succesului 

Se spune că există 3 chei ale succesului în viață, dar mai ales în sport: să vrei, să știi și să ai cu ce. Din păcate, am rămas doar cu vrutul, dar cunoștințele și bugetele sunt foarte mici. Cu doar 2 federații (canotaj și scrimă) care au adus medalii de la Tokyo și cu alte câteva care s-au aflat în preajma medaliilor (natație - loc 4, tenis de masă - loc 5, box - loc 5 și atletism - loc 6), situația e una foarte grea. 

Poate, în ceasul al 12-lea, MTS va înțelege că nu trebuie să se certe cu sportivii de top, ci să stea la masă cu COSR și, împreună cu specialiștii, să creioneze o strategie viabilă pe 3 și 8 ani adică unul sau două cicluri olimpice! Altfel, vom ajunge ca Bahamas, să ne bucurăm dacă luăm o medalie la viitoarele ediții ale JO. Cu alte cuvinte, doar participanți. Și lăsați-i pe Elisabeta Lipă și pe Marius Florea să vă spună cum au reușit sportivii lor, că medaliile olimpice le-au dat acest drept! 

Declinul gimansticii se leagă de plecarea lui Belu și Bitang 

Nu pot sa nu constat că cel mai mare declin este în gimnastică. După plecarea lui Octavian Belu de la lotul de seniori am ajuns să avem doar 2-3 sportivi la JO care să fie pe loc 16, în cel mai bun caz. De la Londra nu mai avem medalie la gimnastică și aceasta e semnul că unele sporturi respiră datorită unor antrenori de excepție.

Participări la JO după 1989

Sporturi care au adus medalii din 2000 până în 2021

CITEȘTE ȘI ALTE ȘTIRI DESPRE JOCURILE OLIMPICE: 

• Președintele FR Lupte, șocat de eșecurile de la Tokyo: „Nu credeam nici în cele mai negre vise. Sportivi fără atitudine”

• Larisa Iordache, primul interviu după abandonul de la Jocurile Olimpice: „A venit momentul să-mi pun sănătatea pe primul plan”