Laporta a vorbit. Acum e rândul lui Messi

Sau nu? Nu ar trebui să auzim ceva și despre cum gândește cel mai bun fotbalist al planetei despărțirea de Barcelona?

Sentimentalii suporteri ai Barcelonei trăiesc zilele cele mai grele din viața lor închinată echipei blaugrana și mai ales zeului Leo Messi. Despărțirea argentinianului de clubul care i-a dat totul și căruia i-a oferit cei mai buni ani ai carierei a căpătat dimensiunile unei tragedii planetare.

De câteva ore, "Catalunya is not Spain" este și nemessiană. Iar asta este cel puțin la fel de greu de suportat pentru catalunezii separatiști și republicani ca jugul stăpânirii madrileno-castiliene, în care ei continuă să vadă umbra lui El Caudillo, Franco. După mai bine de 80 de ani de la sfârșitul Războiului Civil, resentimentele încă respiră. Și de o parte, și de celalaltă. Mai ales din tabăra învinșilor.

110% salarii

Să lăsăm deocamdată politica, deși Camp Nou fără politică este ca nunta fără manele. Să îl ascultăm pe președintele Joan Laporta cu al său mesaj către poporul barcelonist. Noul și vechiul președinte al multiplei campioane a Europei explică nu doar limpede, ci și cu fior literar situația creată.

Mi se pare unul dintre cele mai articulate mesaje pe care conducătorul unui mare club îl trimite către suporterii acestuia și în general către lumea fotbalului. Un club faimos a cărui masă salarială reprezintă 110% din totalul veniturilor, subliniază Laporta, ceea ce este nu doar un nonsens financiar, ci un plonjon în absurd. De reținut, din această masă salarială, banii încasați de Messi numai în 2021 înseamnă 71 de milioane de euro!

Totul se leagă de fair-play-ul financiar, care în LaLiga nu urmează criteriul banilor cash. De asta nu am putut să înregistrăm contractul pe care l-am agreat cu Lionel Messi. Pentru a atinge acel fair-play, Barcelona ar fi trebuit să accepte o operațiune care ar fi afectat clubul pentru următorii 50 de ani în termen de drepturi de televizare. Nu am putut lua o decizie care să afecteze clubul în următorii 50 de ani. Clubul are mai mult de 100 de ani și este mai presus de toate și de toți, chiar și decât cel mai bun jucător al lumii.

Joan Laporta, conferință de presă, 6 august 2021

Legenda care consumă 70 de milioane

Dincolo de mulțumirile "eterne" aduse lui Messi și "momentelor lui de magie", Laporta spune ceva foarte important. Viitorul Barcelonei nu poate fi ipotecat de un contract pe 50 de ani privind drepturile de televizare. Este viziunea unui bun administrator, a unui om de afaceri care are de ales între o legendă plătită regește (într-un spațiu care nu contenește să cânte Internaționala!) și sănătatea financiară a clubului.

O legendă care consumă peste 70 de milioane pe sezon. Sigur că idealiștilor fermecați de driblingurile lui Leo s-ar putea să nu li se pară mult. Granița dintre utopie și distopie este atât de nesigură. Distopia, adică realitatea deformată până la hidoșenie, este că fotbalul de azi face posibile asemenea salarii. Utopia începe atunci când ne obișnuim cu distopia și nu mai suntem capabili de gesturi normale.

Bucuria de a da înapoi

Așteptăm acum și o reacție a lui Messi. Un punct de vedere. La 34 de ani, Leo a dovedit că poate decide și de unul singur, nu doar teleghidat de tăticu’ sau de agenți. Rememoram cum l-a luat și l-a crescut (inclusiv la propriu, cu medicamente) Barcelona pe Messi. De la 13 ani, Messi a devenit creația Barcelonei. Copilul care le înnoda picioarele adversarilor în tricoul lui Newell’s s-a dezvoltat pas cu pas în filosofia blaugrana îmbogățită și de viziunea revoluționară a lui Johan Cruyff.

Într-o lume mai bună, Leo ar rezolva dintr-o mișcare incredibila criză și ar arunca în aer contabilitatea care dă cu un minus uriaș. Joc și gratis dacă este nevoie! Un an, doi, nu contează, voi mi-ați oferit atât de mult, voi m-ați modelat, alături de voi am devenit cel mai bun fotbalist al planetei. Așa că nu este o obligație, este o bucurie să dau ceva înapoi. Să ajut. Dragostea suporterilor face cât toți banii din lume!

Asta chiar că este o utopie. 110%. Dar ce frumos ar fi ca lumea să mai trăiască și altfel decât cu ochii la un cont bancar. Sigur că pentru această idee absurdă se vor găsi destui să mă certe că fie și numai cu gândul murdar pot atenta la averea lui Leo, implicit la viitorul Antonelei și al copiilor.