A trecut un timp de când Ana Maria Popescu a revenit din Japonia și a râs de stat și de media.
Supărată fiindcă ratase medalia de aur, poate și frustrată de apropierea sfârșitului unei cariere, Ana nu a vorbit atunci, în aeroport, în niște condiții obișnuite. A și explicat recent că parcursese un drum de 12 ore înainte să rostească discursul acela. A ținut să precizeze care fusese durata călătoriei ca să demontreze că prestația nu fusese una pregătită, un rol jucat, ci o manifestare a unor preocupări reale.
Supercampioana a vorbit de curând într-o emisiune a playsport.ro, acolo a căutat să prezinte scuze pentru refuzul de a-i întinde mâna ministrului Novak, pe care îl transformase într-un personaj ridicol. Doar că a formulat scuzele ca pe un program electoral: „A fost gestul meu de revoltă. Dar nu mă definește nici ca om, nici ca sportiv. Atunci când mi-a întins mâna am văzut în el sistemul, am văzut ce e mai rău".
Ca un politician aflat în opoziție, Ana Maria anunță că e împotriva sistemului și ignoră apartenența ei la Clubul Sportiv al Armatei. Steaua București nu e anti-sistem, CSA e SISTEMUL! Scrimera medaliată vorbește ca un revoluționar racordat la Putere, ca un Ernesto Guevara subvenționat. Ea insistă pentru o revoluție pe banii statului.
Continuarea acestui discurs într-un timp îndelungat nu poate fi întâmplătoare, Popescu chiar se comportă ca și cum s-ar afla într-o campanie electorală și va căpăta, probabil, un rol nou în curând.
Ce vrea? Un post în Clubul Sportiv al Armatei? Conducerea MTS?
{{text}}