Narcisa Lecușanu, membră în Comitetul Executiv al Federației Internaționale de Handbal, a fost prezentă la Jocurile Olimpice din postura de oficial și a petrecut cea mai mare parte a timpului în sală.
Fosta handbalistă, în vârstă de 44 de ani, a urmărit cu atenție turneele de handbal de la Tokyo, ea fiind reprezentanta Federației Internaționale la Jocurile Olimpice. Narcisa Lecușanu a bifat o singură ediție ca jucătoare, în 2008, atunci când naționala feminină a ocupat poziția a șaptea.
- Narcisa, în lipsa României de la turneul de handbal olimpic, tu ai fost singura reprezentantă tricoloră. Cum a fost?
- Îmi pare tare rău că nu a fost prezentă echipa națională de fete pentru că simt că puteau face și ele un turneu bun. Mi s-a părut extraordinar să văd meciurile celor prezenți aici, au fost partide excelente, dar și unele mai puțin bune, însă per total a fost un handbal foarte bun într-o vreme nebună, pandemică.
- Sunt niște săli extraordinare aici, păcat că nu a fost public. Tu ai fost în 2019 la Campionatul Mondial, unde publicul a fost foarte călduros.
- Da, la Kumamoto, a fost extraordinar, japonezii sunt oameni calzi, primitori și cunoscători de handbal. Federația Internațională încearcă să dezvolte aici handbalul, mă bucur că s-a găsit deschidere la federația japoneză. Sigur, sunt săli extraordinare, infrastructura e foarte bună. Din păcate, s-a văzut că le-a lipsit jucătorilor acea emoție, acea energie dată de spectatori.
- Ai văzut multe competiții, se vede diferența între astfel de întreceri și Jocurile Olimpice?
- Medalia olimpică atârnă mai greu pentru că Jocurile Olimpice se desfășoară o dată la patru ani, acum la cinci din cauza pandemiei, au fost cele mai așteptate Jocuri Olimpice. Cumva echipele sunt aceleași, n-aș putea spune că valoarea handbalistică e diferită, Jocurile Olimpice sunt la fel.
„Meciurile ar fi arătat altfel”
- Tu ai fost ca jucătoare la o ediție a Jocurilor Olimpice. Cum ai simțit-o acum din postura de oficial?
- Am fost la Beijing, am avut acces în Satul Olimpic, am avut acces la a mirosi și a simți sportivi de la alte sporturi. Ca oficial, acum am stat la un hotel, însă bucuria de a fi în sală alături de ai tăi, de a-i vedea pe cei mai buni aici, cumva parcă și a vibra cu ei, deși uneori simt că sunt neutră, nu am aparținut niciunei echipei, parcă așa, cu valul jocului, am simțit că țin și eu cu cineva, mi-a plăcut această emoție. Îmi pare rău că nu au fost spectatori, probabil meciurile ar fi arătat altfel.
- Tu ai fost în handbalul feminin, dar se spune că handbalul masculin e mai spectaculos, mai în viteză. Tu cum vezi lucrurile? - Îmi plac amândouă, într-adevăr există diferențe, deși mă bucur tare mult că avem același regulament, băieții sunt mai puternici, fetele sunt puțin mai creative, își construiesc destul de mult tactic jocul pentru a obține un gol și bineînțeles că echipe cum sunt Norvegia, Olanda, chiar și Suedia, mi-au plăcut pe jocul rapid, făcând jocul foarte dinamic. Este diferență de putere, bărbații aruncă mai mult de la distanță, dar am văzut și echipe masculine care au cam avut joc feminin, neavând linie de 9m, cum a fost cazul Suediei.
- Ce pregătește Federația Internațională de Handbal?
- Handbal, sunt multe proiecte, concepte, la nivel global și sigur Federația Internațională își dorește foarte mult să mențină și să dezvolte handbalul pe celelalte continente pentru că își dorește să rămână în programul Jocurilor Olimpice, iar unul din criterii este să fii dezvoltat pe cel puțin trei continente. Se lucrează din greu. Se întâmpină multe piedici, trebuie să reziști, să lucrezi cu fiecare om din fiecare colțișor din lumea asta.
- Tu ești ruptă de handbalul românesc însă, nimeni nu ți-a cerut vreo părere și vreun ajutor. Cum e să fii în federația internațională, dar să nu ai nicio treabă cu cea națională?
- Am luat lucrurile ca atare, am candidat, am pierdut la un vot, am urat succes conducerii, mă uit la meciuri la televizor ca tot iubitorul de handbal, la meciuri mă duc când am acces. Ori de câte ori există pe agenda federației internaționale vorba despre România are tot suportul meu, eu de fiecare dată l-am sunat pe actualul președinte, am avut discuții și tot timpul am vrut să prezint și să pun pe masa Federației Internaționale opinia președintelui FRH.
- Ți-a plăcut Japonia?
- Da... din păcate, nu am văzut prea multe, doar de la etajul 25 al hotelului am zărit Tokyo printre nori. La Kumamoto, în 2019, am apucat să văd mai multe, sunt niște oameni extraordinari, lecții de viață. Chiar dacă a fost iarnă, nu am prins zăpadă, am fost, am vizitat muntele Aso cu vulcanul său, am avut ocazia să ajung într-o casă de japonezi, să trăiesc acel ritual al ceaiului, dar acum nu am vizitat. Știam cum este, am fost deja la două competiții în situația asta, cumva mi-am asumat. M-am bucurat că pot fi la JO ca oficial și pot trăi aceste momente și din poziția asta, pentru că nu am avut șansa până acum, și pot compara cu experiența de când eram jucătoare. Am ce povesti.
Zilele au trecut repede, am muncit de dimineață până seara. Nu am simțit oboseala pentru că îmi place ceea ce fac. Mi-ar fi plăcut să văd Satul Olimpic și îmi pare rău că nu am avut acces să vedem și alte sporturi" "Egiptul mi s-a părut o echipă foarte bună, i-am urmărit jucătorii și la Campionatul Mondial, evoluția lor a fost fantastică, cred că acolo e un concept, cu un antrenor spaniol, care parcă le dă aripi
-Narcisa Lecușanu
Nici măcar arbitrii
Narcisa Lecușanu a vorbit și despre faptul că România nu a avut la JO nicio brigadă de arbitraj. „Fetele Cristina Năstase și Simona Stancu sunt arbitri EHF, eu cred că și aici trebuie să lucrăm mult, au toată susținerea mea și e nevoie, îmi doresc să avem arbitri și delegați.
Ei au nevoie de susținerea federațiilor naționale și nu vorbesc doar de România, ci de toată suflarea handbalistică mondială! Cumva, și FRH ar trebui să se gândească mai mult pentru că numai așa putem crește, doar așa poți fi văzut de cei care te pot coopta în forurile superioare”, a explicat ea.
{{text}}