”Victimele” fotbalului nostru în această ediție europeană au fost doar Banja Luka (cu mare noroc!) și echipa aceea din Gibraltar.
Teoria că unica ambasadoare a României în Europa fotbalistică e CFR nu prea mai ține. Meciul de la Berna ne-a dovedit că nu mai e nici CFR, deși în mod cert până în decembrie trupa lui Șumudică (să nu fie a altcuiva până atunci!) va circula pe drumuri europene, măcar pe cele vag asfaltate din Conference League.
Ce s-a pierdut?
Nu mai discutăm despre celelalte trei, răpuse de Karagandî, Laci și Trnava (singurul nostru învingător de nivel oarecum rezonabil, în raport cu debutanta Sepsi). Vorbim doar de CFR acum.
Multipla noastră campioană, chiar dacă va cuceri titluri interne în cascadă, încă un deceniu sau poate încă un veac, s-a depărtat supărător de prestanța internațională pe care o etala acum două-trei ediții.
În condițiile în care pe vremea lui Petrescu se juca (aproape) de la egal la egal cu Celtic, Sevilla sau Slavia Praga, episodul Dudelange a putut trece drept accident, măcar pentru că pe bancă nu era Bursucul, aflat "în vacanță" în China.
Triștii
Acum starea naturală a echipei e cea tristă, neputincioasă, mică, de pe" Wankdorf", la deranjantă distanță chiar de meciul cu aceeași Young Boys din urmă cu câteva luni, când calificarea s-a pierdut melodramatic, în acel final de infarct.
Acum eliminarea CFR-ului s-a săvârșit în mod extrem de clar. Mai clar decât arată scorul, cum ar fi spus "bunicii" noștri, cronicarii de altădată.
Să ne uităm în jur
Șeriff Tiraspol, provenită din fotbalul moldovenesc, pe care l-am socotit mereu ruda noastră (mult) mai săracă, o scoate pe Steaua Roșie, care tocmai și-a permis să aducă o vedetă de talia lui Dragovici (ex-Leverkusen) și-l are antrenor pe fostul interist Dejan Stankovici.
Ludogoreț trece de Olympiakos (cu Valbuena pe teren, printre alții), echipă în fața căreia noi am invoca mereu clișeul cu masa bogaților.
Ferencvaros (cu Laidouni titular, care la noi a fost jucător doar de Voluntari) o scoate pe Slavia Praga, anul trecut echipa lui Stanciu clasându-se înaintea lui Inter în grupa de Champions League.
Moldovenii, bulgarii sau ungurii cum pot și noi nu putem? Probabil că niciuna din cele trei nu va ajunge în grupele Ch. L., dar au scos din cursă pe câte cineva, în timp ce noi ne-am făcut griji și cu Lincoln Red Imps, înfricoșându-ne, pesemne, stânca Gibraltarului, aflată în spatele porții.
Care e cauza?
Putem vorbi de îmbătrânirea permanentă a trupei CFR-ului, de încercarea (nereușită deocamdată) de a schimba stilul de joc. Nu e vorba despre asta, sau nu doar despre asta. Trebuie ținut seama și de peisajul din care provine CFR, dar și suratele ei cu drum european nepermis de scurt.
Acel peisaj, acel fotbal în care CFR defilează, dar se amăgește. Pentru că mediul înconjurător e viciat la maximum, nesănătos, cu desăvârșire neprielnic evoluției, creșterii în valoare. Un peisaj, un campionat intern, cu fotbaliști neplătiți cu lunile, cu insolvențe, cu patroni băgându-se peste antrenori, cu arbitraje scandaloase, cum a fost chiar cel de care a beneficiat CFR recent, la Mioveni.
Continuăm să ne amăgim
Dintr-o asemenea fiertură de ierburi uscate n-are cum să iasă altceva decât seara de coșmar de la Berna. Pe care, dacă o considerăm o înfrângere decentă, de parcurs (în fond, scorul "aggregate" a fost doar 2-4, în limitele digerabilului) nu facem altceva decât să ne mai amăgim o dată. Rezultatul corect din capitala Elveției era 5, 6 sau chiar 7 la unu pentru Young Boys.
Atunci probabil c-am fi folosit iarăși cuvântul "dezastru", dar numai pentru câteva zile, pentru că în weekend e iarăși etapă și abia așteptăm să ne întoarcem la ale noastre.
{{text}}