De aici înainte, numai sosirea lui Messi la Gaz Metan, după un sezon ratat cu PSG, mai poate emoționa. Sportul, condus de fotbal și de marile festivaluri olimpice, a trecut în sintetic.
Ce era natural a plecat în legendă și trimite de acolo amintiri bizare despre perșii uimiți de mania olimpică a grecilor vechi. Sau, mai nou, despre meciurile uitate în care fiecare club era o națională locală.
2021 a închis acest ciclu și a deschis ceva ce poate fi numit operații financiar-psiho-politice. Messi, plecat după 20 de ani la Barcelona, în urma falimentului ascuns al celui mai luxos club al lumii, spune că piața bate viața. Grealish cumpărat de City pe 100 milioane adeverește strident aceeași concluzie. Dar Tokyo 2020-1 spune cel mai mult.
Olimpiada a început cu o amânare și a continuat cu o clonă cazată în seră. Psihodramele și mutanții au dat libretul. O mare gimnastă, Simone Biles, abandonează pentru că se simte bine în piele de victimă, iar presa anglo-americană îi celebrează eroismul.
O halterofilă neozeelandez se trezește lângă propria statuie, ridicată în grabă de același cor de presă, sub pretextul măreției istorice a bărbatului declarat doamnă.
Dar apogeul a venit la proba de ruletă rusească. CIO, atentă la jocul de buze al lui Putin și la miliardele (trei) care i se varsă în cont după Tokyo, a organizat cea mai vastă farsă cu destinație cunoscută în istoria sportului.
300 de sportivi ruși au cărat 71 de medalii, tocmai pentru că țara lor e suspendată pentru dopaj asistat de stat. În fond, folosind aceeași logică, Olimpiada putea fi organizată în chiar Rusia suspendată. Morala olimpică admite așa ceva pentru că, nemaifiind printre noi, nici unul din eroii elini nu mai poate roși.
Și pentru că orice e posibil și admisibil atâta vreme cât stăpânirea susține că tot ce vedeți e cu totul altceva decât ce vedeți. Tifoanele anti-COVID n-au fost singurele măști folosite la Tokyo - ultima Olimpiadă.
{{text}}