Stadionul ”Tineretului” din Urziceni, locul care a cunoscut și bucuria unui titlu miraculos cucerit de Unirea în 2009, a supraviețuit cu greu anilor de abandon și vandalizare. Întreținută acum cu fonduri discrete dinspre Primărie, arena de 7.000 de locuri poartă în toate încheieturile urmele decăderii, terenul rivalizează cu un câmp de cartofi, iar măruntaiele complexului găzduiesc stive de obiecte din resursele comunității.
Unirea Urziceni a avut una dintre cele mai curioase apariții din fotbalul românesc post-revoluționar. A promovat în premieră în L1 în 2006, a cucerit miraculos titlul în 2009, a ieșit viceampioană în 2010, a mai jucat o finală de Cupă și două Supercupe, toate pierdute. A obținut incredibil 8 puncte în grupele Champions League, bifând victorii impresionante cu Sevilla și Glasgow Rangers.
Dan Petrescu e omul care a produs minunea la „Chelsea din Ialomița”, cu jucători precum Arlauskis, Brandan, Galamaz, D. Varga, Pădurețu, Apostol, Tibi Bălan, Rusescu, Dănălache sau Bordeanu. Iar Dumitru Bucșaru a fost patronul care a folosit clubul ca pe o jucărie personală. În 2011, după cinci ani intenși la vârf, Unirea s-a desființat. Brandul, palmaresul și trofeele au rămas în sertarele afaceristului.
Toate aceste borne au orbitat în jurul arenei de 7.000 de locuri, în care putea intra jumătate din populația orașului. În perioada gloriei efemere, stadionul arăta ca o mică bijuterie, iar dotările erau de top în zona vestiarelor și a centrului de recuperare. Unirea a disputat aici inclusiv un meci european, 0-2 cu Hamburg în primul tur al Cupei UEFA (octombrie 2008), nemții avându-i în echipă pe Mathijsen, De Jong sau Olici.
Pământ plus smocuri de iarbă egal teren de fotbal
Azi însă, complexul a revenit la standarde de campionat județean. O vreme, după destructurarea clubului, baza a fost abandonată, fiind vandalizată și cuprinsă de buruieni. Instalația de nocturnă, sistemul de supraveghere și turnicheții au ajuns la Chiajna. În toamna lui 2014, casa Unirii Urziceni părea un decor de film horror. Între timp însă, peisajul s-a mai curățat, dar numai cât să nu i se pună eticheta de ruină pe frontispiciu.
Primăria s-a implicat cu fonduri limitate pentru a ține în viață și a farda stadionul, care păstrează încă urmele părăsirii îndelungi și-și etalează bătrânețile grele. Scaunele alb-albastre sunt degradate, pereții s-au decojit pe mari suprafețe, scheletul metalic s-a împrietenit grav cu rugina, gazonul e un puzzle cu pământ și smocuri de iarbă, iar vechea tribună oficială, cea în care s-a produs celebrul moment cu țigara stinsă de Cristi Borcea pe fruntea lui MM Stoica la un vulcanic Urziceni – Dinamo, e închisă cu planșe de carton roase de intemperii.
Bănci și stâlpi de iluminat în ruina zonei VIP
În spațiile care găzduiau pe vremuri zona VIP, dichisite și foarte elegante, rigipsul rupt și găurit a rămas martorul devastărilor din urmă cu câțiva ani și, ascunse de priviri, obiecte de mobilier stradal (bănci, stâlpi de iluminat), scaune și șezlonguri din plastic, structuri PVC de mari dimensiuni, decoruri publice folosite cu ocazia sărbătorilor stau acum claie peste grămadă.
Parte dintre ele sunt chiar la exterior, în spatele curții, pe unde mai trec din când în când și resturile rezultate de la toaletarea copacilor din Urziceni. Sunt lucruri depozitate de Primărie, care se ocupă și de întreținerea la limită a suprafeței de joc folosind la udat mici cisterne pe două roți, care fac periodic turul dreptunghiului verde-maro spre a-l alimenta cu apă. Instalațiile aflate dedesubt nu mai funcționează de mult, fiind și ele doar o colecție de țevi devenite inutile.
Campioni județeni, au dat copii la Dinamo și Petrolul
Stadionul e folosit acum de AS FC Urziceni, o formație înființată în 2016, fără nicio legătură cu clubul lui Bucșaru. A jucat în L4 cu localnici și tineri, dar miza e pe grupele de juniori, cu puști de la 5 la 18 ani! Proiectul îi aparține lui Răzvan Farmache, fostul jucător de la Sportul și Farul, om cu peste 200 de meciuri în prima divizie. „Vrem să creștem copii și să menținem suflul fotbalului în Urziceni”, spune ex-fundașul, originar din urbea ialomițeană.
Noua echipă a cucerit deja titlurile județene la U19 în 2019 și 2020 și a livrat patru mici jucători la Dinamo și Petrolul Ploiești. La vestiare, un colț e rezervat trofeelor cucerite în competițiile juvenile de AS FC Urziceni, mărturie a faptului că mingea se încăpățânează să respire pe arena unde, înaintea trupei lui Petrescu, au distrat lumea Damaschin, Jercălău, Leo Toader sau Dudu Georgescu, cel mai important jucător care a îmbrăcat tricoul Urziceniului.
Se întâmpla în '88, la apusul carierei, când un plin de benzină, curcani, ouă sau lăzi cu Pepsi erau suficiente să convingă fosta Gheată de Aur să dea goluri pe „Tineretului”, spre deliciul unui oraș frate cu Dinamo.
Cantonamentul devine azil!
În clădirile fostului CAP din localitate, Dumitru Bucșaru amenajase cantonamentul echipei, care oferea condiții excepționale, inclusiv un teren de antrenament foarte bun. După desființarea Unirii, baza de pregătire s-a deteriorat, aidoma stadionului. Recent, ea a fost preluată de o societate privată, care intenționează să deschidă acolo un azil pentru bătrâni.
2e numărul meciurilor jucate de reprezentativele României pe stadionul din Urziceni: 2-0 cu Olanda (martie 2005, calificări CE U21) și 1-0 cu Letonia (august 2008, amical, naționala mare)
1976e anul în care a fost construit actualul stadion din Urziceni, care a fost extins în 2008 și a trecut prin operațiuni de cosmetizare în 2005 și 2017
{{text}}