Fotbaliștii au un risc de 4 ori mai mare să facă demență decât populația generală. Mingile de fotbal ar trebui să se vândă cu avertismente legate de sănătate, sugerează un expert în traumatisme craniene
Profesorul Willie Stewart, expert în neuropatologie, care a coordonat studiul de la Universitatea Glasgow, susține că FIFA ar trebui să ia în calcul eliminarea loviturilor cu capul din sport. Atât de puternice ar fi noile date.
Fundașii, cei mai expuși
Studii revoluționare au arătat că fotbaliștii au un risc de 3,5 ori mai mare să moară din cauza bolilor neurodegenerative, inclusiv demența, și un risc de 5 ori mai mare decât restul lumii pentru boala Alzheimer. Totuși, studiile nu au ajuns la o concluzie privind cauzele.
Profesorul Stewart spune că datele noi din același studiu, implicând 7.676 foști fotbaliști profesioniști, care au jucat între 1930 și 1998, oferă "bucata ce lipsea din puzzle".
Noile rezultate spun că riscul pentru fotbaliști depinde de poziția pe care joacă. Portarii au același risc ca restul populației, în vreme ce fundașii - care resping cel mai frecvent mingea cu capul - au un risc de 5 ori mai mare. La atacanți e mai mic: 2,79.
Crucial este și timpul petrecut jucând. Cei care au jucat mai mult de 15 ani aveau un risc de 5 ori mai mare să dezvolte boli cerebrale, inclusiv demență.
"Sunt cu adevărat necesare loviturile cu capul?"
Unii fotbaliști scoțieni, inclusiv Billy McNeill și Stevie Chalmers (ambii de la Celtic), sunt printre cei afectați de această boală. Familia lui Gordon McQueen, fostul fundaș al Scoției și al lui Manchester United, a anunțat, în luna iunie, că acesta, în vârstă de 68 de ani, a fost diagnosticat cu demență.
"Spre deosebire de alte forme de demență, pe care nu avem idee ce le cauzează, în acest caz știm care e factorul de risc și este în întregime prevenibil", afirmă Stewart, întrebând: "Sunt cu adevărat necesare loviturile cu capul în fotbal? Este expunerea la pericolul demenței absolut necesară pentru a juca fotbal sau poate fi luată în calcul o altă formă a jocului?".
Specialistul mai spune: "Suntem în acel punct în care datele sugerează că mingile ar trebui vândute cu un avertisment legat de sănătate, pentru că loviturile repetate cu capul pot crește riscul de demență. Nu putem ignora datele. Este o problemă globală… ce face FIFA? Jocul de fotbal e un lucru bun, fără dubii, la fotbaliști vedem mai puține probleme cardiovasculare, cancer mai rar, dar descoperim și niveluri groaznice de demență printre cei care practică acest sport".
Encefalopatia, primejdie pentru fotbaliști
Studiul FIELD (Football’s Influence on Lifelong health and Dementia risk), publicat în urmă cu doi ani, a comparat starea de sănătate a jucătorilor cu datele de la 23.028 de oameni care nu au jucat niciodată fotbal profesionist, luând în calcul sexul, anul nașterii, statusul socio-economic și codul poștal.
Cercetătorii au analizat incidența la encefalopatia cronică traumatică (CTE), o afecțiune neurodegenerativă legată de trauma cerebrală și riscul demenței. CTE a fost identificată la trei sferturi dintre foștii fotbaliști, în vreme ce tot CTE a fost cauza demenței la aproape jumătate din cazuri.
Aproximativ 386 dintre 7.676 foști fotbaliști și 366 dintre 23.028 din subiecții de control sufereau de afecțiuni neurodegenerative. Pentru 6.622 dintre foștii fotbaliști au fost disponibile și date privind poziția de joc. În comparație cu riscul pentru populația generală, riscul pentru fotbaliști a fost cel mai mare, în cazul fundașilor de 4,98 ori mai mare.
Doar în sportul profesionist
Jucat în mai mult de 200 de țări și cu peste un sfert de miliard de participanți activi, fotbalul este cel mai popular sport din lume. Profesorul Stewart spune că noile date se pot aplica însă și în alte sporturi. "Fotbalul a ajuns însă cel mai departe în ceea ce privește înțelegerea a ceea ce se întâmplă la nivelul sănătății, chiar mai mult decât boxul sau fotbalul american. Poate că fotbalul trebuie să ia în calcul alte formate."
Contactată de The Herald, FIFA nu a răspuns încă la rezultatele studiului. Cercetarea nu a ajuns la o concluzie și privind faptul că progresele tehnologice, din timpul perioadei de studiu, precum mingile de fotbal mai ușoare, ar fi jucat vreun rol în a reduce riscul demenței, dar Stewart a explicat că ar mai dura 30-40 de ani până când o astfel de legătură ar putea fi dovedită fără echivoc.
Din perspectiva sa, lovirea mingii cu capul ar putea rămâne în sportul profesionist, unde jucătorii au acces la tratament de specialitate, dar ar trebui eliminată din sportul amator.
"Acceptăm un risc de demență pentru următorii 30-40 de ani?"
În fotbal, preocuparea pentru riscul de demență a fost evidențiată prima oară după moartea lui Geoff Astle, fost jucător la West Bromwich Albion. Expertul susține că Astle, care a murit la 59 de ani, în 2002, a fost ucis de CTE, cauzată de lovirea mingii cu capul. Federația engleză (FA) a interzis copiilor sub 12 ani acest procedeu, după ce a fost publicat studiul FIELD.
Stewart crede că planurile FA de a seta o limită numerică la loviturile de înaltă intensitate cu capul, la loviturile libere sau centrări sunt "neștiințifice". El afirmă: "Ca să știm exact ce impact au zece lovituri de înaltă forță cu capul asupra stării de sănătate a jucătorului ar trebui să mai așteptăm 30-40 de ani.
În esență, lumea fotbalului trebuie să spună dacă acceptăm un risc de demență pentru următorii 30-40 de ani, până se dovedește dacă avem dreptate sau nu, în loc să se ia încă de-acum măsuri puternice".
{{text}}