Edward Iordănescu, actualul tehnician al FCSB-ului, a crescut în Ghencea cu fabuloasa echipă a Stelei anilor '80, la care tatăl său a fost secund și apoi „principal” și l-a luat constant de la vârsta de 5-6 ani la stadion, unde se juca în pauzele meciurilor cu fiul lui Tudorel Stoica, Alin.
Edi a jucat la juniorii Stelei și are un meci chiar și la seniori, debutat de Dumitru Dumitriu în 1996.
Începuturile lui Edi Iordănescu în relația cu Steaua au debutat foarte devreme. Undeva în anul 1984. Deși avea doar 6 ani neîmpliniți, era luat de tatăl său la fiecare partidă din Ghencea și privea meciurile de lângă banca de rezerve.
Îl avea alături pe Alin Stoica, fiul lui Tudorel, iar în pauza meciurilor intrau pe gazon și se jucau cu o minge pe care o primeau de la Boloni, totul spre deliciul spectatorilor. "Îmi plăcea la stadion, la Steaua, mai mult ca la mama acasă, era o bucurie teribilă când tata mă lua cu el la meciuri", își aduce aminte Edi.
Chiar și într-una dintre fotografiile oficiale ale clubului Steaua, publicată și în cartea "Steaua, legenda unei echipe de fotbal", scrisă de Cătălin Oprișan, apare Edi Iordănescu, la sărbătoarea de pe teren a roș-albaștrilor după cucerirea Cupei României în iunie 1987, 1-0 cu Dinamo, gol Boloni.
După ce Hagi, Lăcătuș, Belodedici, Pițurcă și ceilalți jucători și-au primit medaliile și au coborât pe iarbă pentru a celebra, Puiu l-a chemat și pe fiul său, care s-a așezat la fotografie fix lângă trofeu, chiar cu mâna stângă pe el.
Edi Iordănescu, debutat la Steaua de Țiți Dumitriu
Edi Iordănescu n-a fost doar copilul lui Anghel Iordănescu, luat mereu la stadionul din Ghencea pentru a se juca alături de fiul lu Tudorel Stoica. A fost ulterior fotbalist la centrul de copii și juniori din Ghencea, exact cum tatăl său începuse în anii '60.
La jumătatea anilor '90 a fost promovat să se antreneze de câteva ori pe săptămână cu prima echipă a Stelei, una formidabilă la acea vreme, care domina autoritar campionatul. Și în primăvara lui 1996 avea să și bifeze primul și singurul lui joc la seniori. În ultima etapă a sezonului, când Steaua era deja matematic campioană, s-a deplasat să joace la Sibiu, cu Inter. Iar Țițu Dumitriu l-a introdus în minutul 60, în locul lui Filipescu.
Echipa de atunci a conținut nume fantastice: Stelea - Panait, Csik, B. Bucur, Pârvu - Filipescu (60 Ed. Iordănescu), Gâlcă, N. Răducan, L. Roșu (46 A. Stoica) - Vlădoiu (59 R. Nagy), S. Ilie.
În cronica meciului, din Gazeta Sporturilor, Eftimie Ionescu nota: "După pauză, asistăm la un debut deosebit: Dumitriu îi aruncă pe scena Diviziei Naționale pe Alin Stoica și Edward Iordănescu, succesorii unor celebrități din fotbalul românesc. Tribunele îi aplaudă și ei vor dovedi că au pășit în primul campionat fără trac".
Sfert de finală de Cupa UEFA, cu Panionios
După acel sezon, a fost cedat la Sportul, în Divizia B, iar de aici a ajuns la Panionios. A jucat sfert de finală în Cupa UEFA, în primăvara lui 1999, împotriva lui Lazio.
A revenit în țară și a fost luat de Mircea Lucescu la Rapid. Aici, avea să trăiască o dramă. Într-un meci amical la Brașov, cu Tractorul, un adversar i-a pus crampoanele pe spate și a ajuns la spital.
Doctorii l-au asigurat că nu are nimic și a urcat cu echipa în Poiană, în cantonament. Doctorul de atunci al Rapidului, Marian Dumitru, și-a dat însă imediat seama că ceva nu e în regulă și l-a adus de urgență la Spitalul Militar din București.
Edi Iordănescu era să moară în cantonamentul Rapidului
"Aveam hemoragie internă la rinichi, două luni am stat pe perfuzii, iar un an am fost out. Dacă rămâneam în noaptea aia în cantonament, îmi era fatal", spune Edi. Și-a reluat activitatea de jucător, iar după ce și-a încheiat-o s-a dedicat muncii de antrenorat. A luat licența A, după care a plecat în străinătate pentru specializare.
A fost la antrenamentele lui Arsenal, West Bromwich Albion, apoi în Spania și în Grecia la două cursuri de specialitate. Și-a făcut o relație la celebra Școală de la Coverciano, unde urma să meargă în toamna lui 2010 pentru a face cursurile. A fost sunat atunci de Ilie Dumitrescu pentru a merge la FCSB, în calitate de antrenor secund. Și așa a debutat în meseria de tehnician. Care astăzi îl aduce în calitate de "principal" la FCSB.
{{text}}