REMEMBER. Luciano Re Cecconi, un mijlocaș rapid și puternic din Serie A, titular la Lazio, și-a găsit sfârșitul la numai 28 de ani, în urma unei glume nereușite pe care a încercat să o facă.
Spirit liber și pus pe șotii, Re Cecconi a fost, probabil, predcesorul numeroșilor comedianți care fac farse pe Youtube sau alte canale de vlogging pentru a atrage simpatie, dar și public și audiență.
În anii '70, când fotbalistul de la Lazio se ținea de aceste glume, oamenii nu erau obișnuiți, însă, cu ele, prin urmare, când a încercat să jefuiască, în glumă, un magazin de bijuterii, s-a ales cu un glonț care i-a adus sfârșitul în 1977.
Luciano Re Cecconi, îngerul blond și amuzant
Fiu de agricultor, Luciano și-a început cariera de fotbalist aproape de locul său de naștere, la Pro Patria, echipă pentru care a și debutat ca profesionist, în Serie C. A trecut ulterior pe la Foggia, de unde a fost cumpărat de Lazio Roma în 1972.
La echipa din capitala Italiei, Re Cecconi a devenit un titular important în cadrul echipei, consacându-se ca un mijlocaș rapid, puternic și atletic. Lucra foarte mult la antrenamente, dar și în timpul meciurilor, fiind apreciat pentru viteza și rezistența sa. Era un mijlocaș box-to-box, evoluând, în funcție de indicațiile antrenorului, atât defensiv, cât și central.
În sezonul 1973/1974 s-a numărat printre jucătorii cheie care au pus umărul la cucerirea primului campionat din istoria lui Lazio: a jucat în 23 de meciuri și a marcat două goluri. Are în palmares și un titlu cu echipa U21 a clubului din Roma.
A fost convocat la naționala Italiei pentru Cupa Mondială din 1974, însă a prins doar două selecții în meciurile amicale de pregătire a turneului.
Deoarece era pus mereu pe glume și amuzant, coechipierii au început să îi spună „Îngerul Blond”, aluzie și la culoarea părului său.
109meciuri în tricoul lui Lazio Roma a strâns Re Cecconi în cei aproape 5 ani petrecuți la gruparea lazială
Re Cecconi: „Era o glumă, era doar o glumă...”
Anul 1976 nu fusese unul ușor pentru Re Cecconi. Suferise o accidentare care îl ținuse departe de meciuri, iar doctorii ezitau să îl lase să revină pe teren. Pe finalul anului, primise vestea că într-o lună va putea juca din nou.
Entuziasmat, fotbalistul nu a renunțat la glumele sale. Pe 18 ianuarie 1977, era cu coechipierul său, Pietro Ghedin și încă un prieten pe străzile Romei și le-a venit ideea spontană de a face o farsă într-un magazin de bijuterii.
Au intrat într-un magazin în forță, acoperindu-și fețele, ca hoții, cu propriile lor geci și au început să strige: „Mâinile în aer! Aceasta e o răpire”. Ghinionul lor a fost că propietarul magazinului era deja în alertă, după ce mai fusese vizitat de hoți adevărați în urmă cu doar câteva săptămâni. Și-a luat imediat arma pe care o avea la îndemână, crezând că își apără viața și bijuteriile și a îndreptat-o spre presupușii jefuitori.
Ghedin a ridicat imediat mâinile sus, însă Cecconi a continuat cu gluma, neluând în serios situația. Propietarul a tras un foc de armă spre el și l-a lovit în piept, de la distanță. În timp ce se zbătea între viață și moarte, ultimele lui cuvinte au fost „Era o glumă! Era doar o glumă”. S-a stins la doar 30 de minute după ce a fost împușcat.
În urma sa, Luciano a lăsat o soție și doi copii, dar și o mulțime de suporteri îndoliați care nu înțelegeau una dintre cele mai ciudate morți din istoria fotbalului italian. Propietarul magazinului a fost arestat, însă nu a fost condamnat și nici acuzat pentru crimă, fiind eliberat ulterior. Anchetatorii au concluzionat că a acționat în legitimă apărare.
{{text}}