Școala de antrenori e ca Burchel, anonimă

Pe lângă restricțiile idioate care vin dinspre Școala Federală de Antrenori, să nu uităm că oamenii care ies de pe băncile ei nu trec mai departe de România și sunt aleși prin Est, niciodată în Vest... Bine, pentru unii și Șahtior Donețk e tot în Occident!

Din când în când, Federația Română de Frecat Menta, a se traduce și fotbal, tot din când în când, mai scoate capul prin presă, ba cu un proiect uitat pe uliță, cu niște cursuri de trozbal pe linia continuă, dar și de speakeri motivaționali școliți la Morarilor, colț cu Pantelimon.

Ultima îi aparține anonimului Lucian Burchel, omul care a reușit să fie ascultat de porumbeii de pe streașina LPS din Sibiu, mai mult decât de băieții care spun că era atât de bun antrenor, încât nu înțelegea nimeni dacă pregătea fotbal sau vreun sport inventat de dânsul. 

Burchel a deschis proceduri disciplinare pentru 25% din antrenorii Ligii I, adică Poenaru, Prepeliță, Croitoru și Iosif, că, deși demonstrează că sunt în stare, n-au încă licența PRO. Nicio problemă, treceți-i la cazuri excepționale, că și antrenorii de portari au voie să dea sfaturi de pe bancă. 

Atâta vreme cât urmezi niște cursuri, cât îți faci meseria cinstit și ești cursant al unei școli federale, iar echipele în culpă au și antrenori cu licențe PRO, vezi Dună (Clinceni), Matei (Rapid), Ianovschi (Pitești) și Ciobanu (Botoșani), nu există nicio încălcare a regulamentului. 

Ar fi mai bine pentru domnul Burchel să treacă la treabă, că n-a antrenat pe nimeni, scuzați-mă, porumbeii de pe streașină. Cică și la FRF sunt unii pe acoperiș care strigă la oameni pe stradă: “Bă, azi jucăm cu învăluire pe stânga și 4-1-4-1, ca Terim și Bielsa! Nu ca Burchel, că el n-a antrenat pe nimeni!”

Dar nu cumva școala are o problemă?

Trecem peste subiectul de 2 lei și 48 de bani scos de la naftalină, doar pentru a-și explica unii existența salarială într-o instituție și ne îndreptăm spre această măreață SFA (Școala Federală de Antrenori). Este școala care n-a dat un nume mare în Occident, de fapt, era o vreme când din 34 de cursanți la licența PRO, la final se dădeau 40 de diplome. 

Era o metempsihoză, se reîncarnau diplome, mai ceva ca-n transmigrația sufletească. Mircea Lucescu se laudă cu școala italiană, Boloni, cu cea franceză, iar ceilalți cu Liga I, II și III, de pe la noi. Și când pleacă vreun antrenor spre Est, dar, vai, ce școală bună de antrenori avem! 

Dacă tot nu reușim să antrenăm dincolo de Nădlac sau Curtici, de ce nu-și pun șefii FRF întrebarea dacă Școala de Antrenori de la noi e învechită?

Fotbalul acela mic s-a dezvoltat 

V-ați întrebat vreodată ce au făcut islandezii, băieții care ne-au bătut în barajul pentru Euro? Au adus antrenori cu licențe PRO din Danemarca, Suedia, pentru a-i învăța fotbal, dar nu vrăjeli cu invitații la un curs. Nu, i-au pus pe băieții de peste “Baltă” să-i învețe cum se antrenează.

Ce a făcut Armenia, echipa care ne-a “spart” la Erevan? Ați ghicit, au adus spanioli să-i învețe fotbal, că era cam învechită școala de antrenori. Maghiarii au adus italieni și lista continuă. 

Toate țările pe care noi le amintim, folosind clișeul “nu mai există echipe mici”, au evoluat, au adus oameni din Occident, pentru că metodica lor era neactualizată. A noastră, cu Burchel, antrenor în acte, e ca un Windows 95, care rulează de pe dischetă floppy și notițele se scriu pe hârtie, că s-a blocat calculatorul.