Povestea atletului american Louis Zamperini pare desprinsă din filme. La doar 19 ani, Louis a ocupat locul opt în cursa de 5.000 de metri la Olimpiada de la Berlin, ulterior s-a înrolat în armata americană, iar în 1943 avionul în care se afla s-a prăbușit în Pacific și a plutit în derivă 47 de zile, fiind în cele din urmă făcut prizonier de japonezi.
„Nu te retrage și nu renunță” a fost motto-ul după fostul atlet s-a ghidat întreaga sa viață. Acesta a murit de pneumonie la vârsta de 97 de ani.
Louis Zamperini s-a născut la 26 ianuarie 1917 în Olean, New York, iar părinții lui erau imigranți italieni din Verona. În 1919 familia sportivului a decis să se mute în Torrens, California, la recomandarea medicilor, după ce Louis Zamperini și fratele său s-au îmbolnăvit grav.
În copilărie, sportivul nu vorbea limba engleză, iar acest lucru i-a adus o serie de probleme la școală. Chiar el povestea cum se bătea aproape zilnic la şcoală, însă tatăl său l-a învăţat să se apere şi a devenit unul dintre cei mai buni bătăuși. Zamperini a început să fumeze de la vârsta de cinci ani și a început să consume alcool de la vârsta de 8 ani.
Membrii familiei erau convinși că Louis Zamperini va ajunge în închisoare sau pe stradă dacă continua pe acest drum, însă lucrurile s-au schimbat când un grup de fete, colege de-ale lui, l-au convins să intre în echipa de sport a școlii.
Încurajat de fratele său mai mare, Louis a devenit în scurt timp unul dintre sportivii de top din sudul Californiei și a obținut un record național de liceu după ce a parcurs o cursă de un kilometru în doar 4 minute și 21 de secunde.
Visul olimpic al lui Zamperini
După ce a terminat liceul, Zamperini deși avea doar 19 ani și-a stabilit drept obiectiv participarea la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin.
A terminat pe locul 8 la proba de 5.000 de metri, fiind cel mai tânăr american care s-a calificat pentru acest tip de cursă. Deși a terminat pe locul 8, el și-a încheiat ultima etapă în 56 de secunde, iar acest lucru i-a atras atenția și liderului nazist Adolf Hitler, care a vrut să îl și cunoască.
„Ah, tu ești băiatul tornadă”, i-a spus Hitler în timp ce îi strângea mâna. „Abia după mai mulți ani am privit în urmă și mi-am dat seama că am dat mâna cu cel mai rău tiran pe care l-a cunoscut vreodată”, povestea Zamperini într-un interviu.
Colecționarul de recorduri
Deși a câștigat simpatia liderului german, Zamperini a avut parte de o serie de probleme în timpul Jocurilor Olimpice. Înainte de a părăsi Berlinul, a fost aproape împușcat în timp ce încerca să ia un steag nazist de la Cancelaria Reich ca suvenir.
După Jocurile Olimpice, atletul s-a înscris ca student la Universitatea din California de Sud. La USC, a fost membru al Fraternitatea Kappa Sigma, iar în 1938, Zamperini a stabilit un record național la nivel de colegiu (-1609 metri) de 4 minute 8,3 secunde, în ciuda tăierilor severe la tibie de la concurenții care încercau să-l lovească în timpul cursei.
În urma demonstrației sale puternice la Jocurile Olimpice din 1936, Zamperini a spulberat recordurile colegiale la Universitatea din California de Sud și a devenit unul dintre cei mai celebri sportivi de la Universitate. El a planificat să obțină aurul la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1940, dar concursul a fost anulat odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Înrolat în armată. Prizonier de război
Astfel, în 1941 Louis Zamperini a intrat în armată, la forțele aeriene americane. A primit gradul de sublocotenent și a fost trimis să slujească în Oceanul Pacific, pe insula Funafuti. El a zburat pe un bombardier B-24.
În anul 1943, în timp ce survola deasupra Oceanului Pacific, avionul lui Louis Zamperini a avut o defecțiune mecanică și s-a prăbușit în ocean. El și alți doi colegi au supraviețuit accidentului aviatic, însă au fost nevoiți să stea timp de 47 de zile pe o plută.
Una dintre cele trei persoane a murit în timp ce Louis Zamperini și celălalt supraviețuitor, pilotul Russell Allen Philips, au ajuns pe țărmul care s-a întâmplat să fie un teritoriu inamic în Japonia. Cei doi au fost luați prizonieri și au fost torturați.
Zamperini a fost ținut prizonier până în 1945 când s-a terminat războiul și a suportat un torturi greu de imaginat. Mai mult, acasă a fost declarat mort, la un an de la dispariția sa. În momentul în care a fost eliberat și s-a întors în SUA starea lui de sănătate era una delicată, era subnutrit și depresiv. Tot atunci fostul mare sportiv a fost declarat „Erou de război”.
La scurt timp după întoarcerea din captivitate, Louis Zamperini a întâlnit-o pe Cynthia Applewright, iar în 1946 s-au căsătorit. Însă, la un moment dat, sportivul a fost la un pas de a-și pierde familia, fiind urmărit multă vreme de experiența pe care a trăit-o cât timp a fost prizonier.
După un timp, coșmarurile sale din perioada de război au dispărut, iar cuplul a trăit împreună până la moartea Cynthiei, în 2001. Pierderea soției sale a fost pentru Zamperini o mare lovitură psihologică și s-a luptat cu sindromul post-traumatic. Cuplul a avut doi copii - un băiat și o fată - care l-au ajutat să depășească pierderea soției.
În ianuarie 1988, când a împlinit 81 de ani, a fost invitat să poarte flacăra olimpică pentru JO de iarnă de la Nagano. Cu această ocazie a încercat să-l contacteze pe Mutsuhiro Watanabe, cel mai brutal dintre torţionarii săi şi unul din cei mai căutaţi 40 de criminali de război japonezi de pe lista generalului Douglas MacArthur.
Acesta a reuşit să scape la sfârşitul războiului, nu a fost judecat pentru crime de război, dar a refuzat să se întâlnească cu Zamperini.
Zamperini a scris și două memorii despre experiențele sale, ambele purtând același titlu, „Diavolul la călcâiele mele”, dar cu coautori și conținut diferiți.
Scriitoarea Laura Hillenbrand a scris o biografie a lui Zamperini intitulată „Unbroken”, care spune povestea atletului.
Mai mult, două filme au fost realizate, după carte. Unul dintre pelicule a fost realizat de Angelina Jolie, iar rolul fostului sportiv a fost jucat de actorul Jack O'Connell, care a acoperit timpul până la revenirea lui Zamperini din război.
Olimpicul Zamperini a participat activ la filmări, însă nu a apucat să vadă rezultatul final. Acesta a murit de pneumonie la vârsta de 97 de ani, în anul 2014.
Mai târziu, o continuare a filmului, „Calea spre răscumpărare”, acoperă recuperarea lui Zamperini după torturarea sa ca prizonier și a fost regizat de Harold Cronk. Filmul a fost lansat în septembrie 2018, cu Samuel Hunt în rolul lui Zamperini
{{text}}