Florin Lovin a jucat la FCSB timp de 4 sezoane și jumătate, perioadă în care a câștigat două titluri de campion, a prins o semifinală de Cupa UEFA și a evoluat de trei ori în grupele Champions League. Totuși, mijlocașul adus de la Bacău în iarna lui 2005 nu a fost mereu printre favoriții antrenorilor, iar două legende ale Stelei l-au exilat în anumite momente la echipa a doua.
În direct la GSP Live, Lovin a povestit conflictele avute cu antrenorii Gică Hagi și Marius Lăcătuș. În vara lui 2007, mijlocașul care avea atunci 25 de ani venea după un sezon foarte bun. Când Hagi a fost instalat de Gigi Becali, Lovin a dispărut din echipă în meciurile din presezon.
„Venise antrenor, eu tocmai avusesem cel mai bun sezon al meu la Steaua cu Olăroiu. Jucasem marea majoritate a meciurilor, ne calificasem în Champions League, jucasem toate meciurile în Ligă.
Am stat cinci ani la Steaua. În mod normal, în perioada asta sunt 10 cantonamente. Nu știu dacă am făcut 3 cu prima echipă. Șapte le-am făcut la echipa a doua, dar am jucat cu toți antrenorii care m-au trimis la echipa a doua - Florin Lovin
A venit Hagi. La primul meci amical din cantonament nu m-a băgat deloc. A băgat 11 jucători, apoi alți 11 la pauză, eu am rămas să mă uit. Am luat-o ca atare. La al doilea mea, s-a întâmplat la fel.
Îl întreb pe Iașko: „Mă, Zoli, ce se întâmplă? Are cineva ceva cu mine? Să-mi spună dacă nu mai are nevoie de mine”. El spune: „Nu, mă, stai liniștit. Vrea să-i vadă pe toți copiii ăștia pe care i-a luat. Pe tine te știe. La al treilea meci, iar.
Zic: „Bă, dar mă știe bine rău de tot”. Eram singurul care nu juca. La un meci cu AEK Atena, juca Rivaldo acolo, mi-am dorit mult să intru. Era unul dintre jucătorii mei preferați. Am zis: „Mă, dacă nici meciul ăsta nu joc, înnebunesc”.
A băgat 11, pe la pauză a făcut vreo patru schimbări, prin minutul 60 vreo cinci schimbări și în minutul 70 s-a accidentat Ovidiu Petre. Îmi spune: “Lovin, hai!”. Eu: “Unde?”. Hagi: “Păi, intră!”. I-am răspuns: “Nu vreau să intru, stau bine aici. Mulțumesc!”. N-am intrat. S-a uitat urât la mine
L-a sunat pe nea Gigi. I-a zis, apoi mi-a făcut o ședință de față cu toată echipă. Mi-a spus că nu se face așa ceva. A doua zi, am avut o discuție și i-am zis: “Mister, uite, cred că ok era să-mi spuneți că nu sunt genul de jucător pe care îl căutați. Eu am 1,90 metri, genul de jucător de travaliu. Cel mai bine să ne despărțim, nu să mă țineți prin cantonament să nu joc după cel mai bun sezon al meu. A înțeles, dar mi-a zis: „Ai avion mâine dimineață la ora 8”.
Împăcarea a venit de la Becali, pe telefonul lui Rădoi
Rezolvarea conflictului a venit de la finanțatorul George Becali: “L-a sunat Gigi Becali pe Mirel Rădoi, iar Mirel m-a dat la telefon. Mi-a zis: „Bă, nebunule, ce ai făcut?”. I-am spus că s-a întâmplat, am greșit, recunosc, dar că trebuia să mi se spună să-mi caut echipă dacă nu mai are nevoie de mine.
Mi-a zis: „Nu pleci nicăieri! Du-te și cere-i scuze! Vedeți voi cum o scoateți la capăt!”. Hagi mi-a acceptat scuzele, am fost vreo săptămână trimis la echipa a doua. Dar uite că am jucat apoi toate meciurile cu el antrenor la Steaua.
Hagi nu a fost ranchiunos, ceea ce e o mare calitate la un antrenor. Am avut și eu o mare calitate, probabil cea mai mare a mea ca fotbalist. Eu m-am antrenor la 300 la sută la fiecare antrenament. Iar când nu mă plăcea un antrenor, mie îmi plăcea. Era cea mai mare motivație a mea, cea mai mare provocare.
Florin Lovin, în acțiune într-un duel de gală cu Arsenal / foto: Guliver/Getty ImagesLa primele antrenamente, Hagi nu mă felicita o dată. Dar trăgeam cu urechea și auzeam cum le explică lui Bicfalvi, celorlalți. Ce să facă atunci când aveau mingea. Eu trăgeam cu urechea și făceam exact ce cerea el. Am fost mereu canalizat să văd ce vrea un antrenor. Asta e metoda mea atunci când nu primeam informația direct de la antrenor pentru că antrenorul nu mă plăcea. La mine și la Hagi nu era chimia asta, așa că trebuia să fac ce voia el”.
Conflict cu Lăcătuș la antrenament
O vară mai târziu, în 2008, Lovin era trimis din nou la echipa a doua, de data asta de Marius Lăcătuș: “Am avut un clinci cu Lăcătuș despre antrenamente. Ne alerga prea mult, așa consideram atunci. Am vociferam ceva la antrenament, lucru pe care nu trebuia să-l fac.
I-am cerut scuze după, m-a trimis la echipa a doua. După ce m-a readus am jucat meci de meci și cu el”.
La revenirea din exil, mijlocașul s-a lovit de ostilitatea fanilor, loiali legendarului Lăcătuș. Lovin a povestit cu ochii în lacrimi cum încerca să-și mascheze suferința din momentul în care era fluierat de suporteri:
„Eram huiduit de tot stadionul la fiecare atingere de balon. Când ieșeam la încălzire și atingeam mingea, eram huiduit. Ajunsesem la un moment dat să fiu aplaudat de jumătate de stadion și huiduit de cealaltă. Era un circ total.
Jucătorii mă întrebau dacă nu sufăr. În sufletul meu plângeam când ieșeam la încălzire. Mă gândeam: „Cum e posibil? Ce le-am făcut?”. Oricât ai urî un om, îl huidui dacă greșește o pasă. Dar să o facă de fiecare dată când atinge mingea…Sufeream enorm, dar nu lăsam să se vadă. (i se umplu ochii de lacrimi) Le spuneam colegilor: „.Du-te , bă, nici nu mă interesează”. Dar când ajungeam acasă...
Mama a venit odată la un meci și ăia din tribune m-au înjurat numai de mamă: “Lovine, să-mi bag în maică-ta! Să-mi fac, să-mi dreg”. Mama era lângă ei. Mi-a zis: “Mamă, nu mai vin niciodată la un meci”
{{text}}