Horațiu Moldovan (23 de ani) a „zidit” poarta Rapidului în primele 6 runde din Liga 1, record pentru România. Tânărul goalkeeper a fost la un pas de a părăsi echipa la doar câteva săptămâni după ce venise, dar acum se felicită că a rămas.
- Horațiu, Rapid, nou promovată, locul 2, fără gol primit, o surpriză?
- Nu cred că se aștepta cineva la un asemenea parcurs. Nici noi! Să fim sinceri! OK, aveam încredere în forța grupului. Acum începem să credem că totul e rodul muncii noastre.
- Pare totuși neverosimil, o nou promovată, până la urmă, să nu primească gol 6 runde...
- Nu m-am gândit niciodată la acest lucru. Sincer, nici nu știam care e recordul. Important era să avem rezultate, nu să nu primim gol. Dacă așa s-au aliniat lucrurile, atunci e și mai bine.
- Cât contează pentru moralul tău că nu ai scos încă mingea din plasă?
- Am o încredere suplimentară. Asta e evident! Știind că am zero în spate, la goluri primite, e o mândrie aparte. Deja se fac glume în vestiar, pariuri între banda stângă și cea dreaptă, pe unde vine primul gol. Sperăm să se aștepte cât mai mult pentru tranșarea pariului.
Horațiu Moldovan: „M-am îndrăgostit de spiritul Rapidului”
- Primele luni la Rapid n-au fost deloc bune pentru tine.
- Într-adevăr, a fost o perioadă neagră la început. Am pierdut cu Ciuc și Slobozia și credeam că totul s-a terminat. Era foarte greu să mai prindem play-off-ul. Mi-am pierdut încrederea în proiect și voiam să plec. Dar, la sfatul agentului meu, am mai așteptat. Și iată că ne-a ieșit! Acum, dacă m-ar întreba cineva, n-aș mai pleca nicăieri de la Rapid. M-am îndrăgostit de Rapid și de fani!
- Cum e spiritul Rapidului?
- Ceva nemaipomenit. N-am cuvinte să-ți explic! Mai ales când simți o atmosferă cum a fost cu FCSB. Auzisem de ceea ce înseamnă Rapid. Dar din exterior nu-ți dai seama exact. Vezi doar numele echipei, emulația, dar când simți asta, e totul înzecit.
- Trebuie să te întreb despre echipa națională...
- Eram convins! Cred că-i prematur să vorbesc despre națională. Așa a decis selecționerul, când se va gândi la mine, voi reprezenta cu drag țara. Îmi dă încredere că lumea mă apreciază. Totuși pot spune că încă nu meritam să fiu la națională. Mă bucur că le acordă încredere lui Aioani și Vlad, sunt prietenii mei. Dacă voi merita, cu siguranță că voi fi chemat. Până atunci, e nevoie de muncă.
- Nu te deranjează că n-ai fost chemat?
- Absolut deloc! Selecționerul știe mai bine, eu trebuie să muncesc, e devreme. Voi avea șansă dacă voi merita, sunt convins.
Horațiu Moldovan, „Portar din întâmplare”
- Ce idoli ai?
- Îmi place Dani Coman. Iar de afară voi spune Keylor Navas, mi se pare că ne asemănăm ca stil, evident cu marele plus din dreptul lui. Suntem de aceeași înălțime.
- Nu ești foarte înalt, cum ai ajuns în poartă?
- Am fost jucător de câmp până la 12 ani. Dar mereu, în timpul liber, stăteam în poartă. Așa a vrut Dumnezeu, să ajung în poartă. La un meci la juniori ni s-a accidentat portarul și am intrat eu. N-am mai ieșit. O întâmplare a făcut ca eu să ajung portar, evident și cu plusul pasiunii mele pentru a apăra.
- Părinții te-au susținut?
- Mereu! Indiferent ce am ales! Mereu au fost lângă mine. Tata era puțin sceptic când a văzut că aleg poarta.
- De ce?
- Din cauza înălțimii, nu credea că pot reuși. Se ruga de mine să nu dau cu piciorul anilor de muncă, să rămân în teren. Nu l-am ascultat și cred că bine am făcut.
- Mereu ai fost cu fotbalul?
- Îmi aduc aminte că la vârsta de 8 ani tata tot îmi căuta un kart, aveam o pasiune pentru karting, pentru mașini. Totul s-a dus când a apărut fotbalul.
- Ai crescut cu CFR, cu perioada bună...
- Am prins tot la CFR! De la Champions League până la insolvență. Eram la prima echipă atunci, când erau restanțe de 10 luni. Noroc că n-am pus niciodată banii pe primul loc. Impulsul era mare, pentru că înainte CFR fusese în Champions League, îi văzusem pe Lampard, Drogba, Cech. Asta te motivează! Să vreau să ajung acolo!
Mă ajută mult că am în față doi fundași ca Grigore și Săpunaru. Practic, am în față cei mai buni stoperi din țară. Îți oferă siguranță și încredere.
N-am avut niciodată o favorită în București. O echipă cu care să țin. Urmăream Rapidul pentru Dani Coman, e unul dintre idolii copilăriei mele. Îmi plăcea mult ca portar. Cred că suntem pe același stil.
Am avut emoții cu FCSB, dar nu frică. Era emulația aia că se vânduseră toate biletele. Trăim momente frumoase la Rapid, cu domnul Iosif, care are marele merit. A luat echipa când nu mai credea nimeni și uite unde a dus-o.
- Horațiu Moldovan, portar Rapid
{{text}}