”Mă duc să mă plimb cu Getta!”

După ce probează primul hidroavion din istoria României, după ce stabilește trei recorduri naționale, asul aviației noastre, Romeo Popescu, piere, la 33 de ani, în timp ce încerca să culce la pământ borna la viteză, pe distanța de 500 km

"Mă duc să mă plimb cu Getta!". Devenise replica sa favorită de ceva vreme, iar prietenii râdeau. Getta era fata lui George I. Georgescu, un suflet cu bani, președinte al Camerei de Comerț și Industrie din Constanța, viitorul patriarh al Bursei de Mărfuri de la București. Părea o partidă senzațională. Dar nu despre ea era vorba!

La finele lui 1924, după o vizită în Anglia, Georgescu venise cu o idee. Făcuse vorbele cu inginerul Radu Stoika, un tânăr de 24 de ani, un tip cu diplome în Scoția ori la Sorbona și, timp de două luni și jumătate, vreo 30 de persoane lucraseră într-un ritm infernal. I-au spus "Getta" și, de Ziua Marinei, au "scos-o" la dana 35, bazinul "Titan".

Aici se găsea asul aviației române, pilot căpitan aviator Romeo Popescu, cel care, în aplauzele asistenței, avea să înalțe primul hidroavion românesc din istorie. De atunci, gluma favorită a pilotului rămăsese cea cu "Getta", cu care avea să mai zboare de zeci de ori, celebru fiind raidul Constanța – Snagov, după care aparatul era dus în parcul "Carol I".

Primul dintre 600 de cursanți!

Romeo Popescu se născuse pentru a zbura. Făcuse liceul la Târgu Jiu, devenise vânător de munte, fusese avansat locotenent, luptase pe frontul Primului Război Mondial, dar visul său era cerul. Iscălise o petiție prin care cerea să i se aprobe pasul spre aviație, fusese înțeles.

La 22 de ani mergea la Școala Tehnică de la Oxford, precum și la cea de aviație militară de la Istres. Obținea brevetul de aviator apoi, în primăvara lui 1919, pe adresa ministerului sosea o depeșă: românii erau felicitați pentru că dăduseră cel mai bun cursant al Școlii Superioare de Aeronautică de la Pau! Primul dintre 600 de elevi!

"A avut o nebunie, aceea de a pilota acrobatic", spuneau cei care l-au cunoscut. "Când s-a băgat la cursul de zbor fără vizibilitate de la Toussus-le-Noble iar francezii au văzut cum manevrează, au cerut ca el să servească în armata de acolo. Ce erau să facă? L-au lăsat!"

1 aprilie 1923 îl prinde căpitan. Zboară la mitingurile organizate de către "Aeroclubul Albastru". În august 1926 se găsește cu alt uriaș, căpitanul Gheorghe Bănciulescu. "Gicule, îi facem pe francezi?", a sunat întrebarea. S-au băgat la "Cupa Bibescu", pentru a se duela cu cei din Hexagon.

Au zburat pe traseul București-Paris-București, vreo 2.300 de kilometri, în 13 ore și 20 de minute, cu o medie de 174 km/h. Gândea și mai departe... "Nelule, vreau să dobor recordul mondial într-o zi", îi spunea prietenului Ioan Culuri, aviatorul care-l seconda de fiecare dată.

Al patrulea record n-a mai venit...

În august 1927, s-a suit într-un "Gourdou Lesseur" și a urcat până la 9.403 metri, record de altitudine al României. "Mai am puțin până la 11.700", declara la aterizare. Peste un an, tot cu "Gourdou" suia la 10.618 m. Omul acesta era într-o permanentă întrecere cu el însuși. Uite-l într-un "Farman", aparatul pentru pasageri al aviației civile! Adună 3800 de kilometri în 20 de ore și 50 de minute. Strânge trei recorduri naționale: de durată de zbor, de altitudine și de distanță în circuit închis. Ce să vezi? Mai vrea unul!

9 decembrie 1931. Atacă recordul mondial de viteză pe distanța de 500 de kilometri. Sadi Leconte, francezul cu 306,696 km/h, nu-i dădea pace. A ales un "IAR CV 11", iar traseul era București – Fetești – București. A decolat din Pipera, la 11:30. A trecut peste punctul de control de la Fetești, apoi peste cel de la Pantelimon, iar la Fetești și retur.

În dreptul gării Lehliu, o bielă, neunsă cum trebuie, cedează. Motorul se gripează. Popescu e calm, simte că poate ateriza pe arătură. Dar o jambă îi joacă feste, avionul capotează, iar asul nostru e prins sub aparat… "Căpitanul Romeo Popescu a fost găsit mort sub sfărâmături avionului", scrie "Dimineața". Avea 33 de ani…