14 ani de la o zi tragică, adânc săpată în memoria fotbalului.
Într-un spital din Sevilla, în 2007, murea Antonio Puerta, după ce se prăbușise pe gazon într-un meci cu Getafe, cu trei zile înainte. A căzut pe teren, a primit primul ajutor de la Dragutinovic și Palop, a fost resuscitat de medici și a ieșit de acolo pe propriile picioare.
Prea devreme, prea brusc, prea brutal
La vestiare s-a prăbușit din nou. A suferit un stop cardiac și a fost dus la spital. Pe drum i s-a făcut masaj cardiac și a fost folosit defibrilatorul, dar fotbalistul nu și-a mai recăpătat niciodată cunoștința. A murit în Spitalul Universitar Virgen del Rocio, marți, 28 august 2007, după 60 de ore de agonie și un al cincilea stop cardiac, de data asta fatal. Avea o displazie nedetectată - o dezvoltare anormală a ventriculului drept.
Acele zile de la internare până la tragicul moment al morții au transformat Sevilla într-un singur suflet. Au apărut imagini impresionante cu fani ai lui Betis și ai Sevillei plângând, rugându-se împreună și așteptând la spital sau la stadion vești despre Puerta.
În Olimpul Sevillei
Antonio Puerta avea 22 de ani și era născut în cartierul Nervion, din Sevilla. Avea 14 ani în tricoul echipei sale de suflet, crescând alături de fotbaliști ca Sergio Ramos, Jose Antonio Reyes sau Jesus Navas.
Ajuns la prima echipă, Puerta a câștigat 5 titluri în 15 luni. Copa del Rey, Supercupa Spaniei, două Cupe UEFA și Supercupa Europei.
A intrat în Olimpul idolilor Sevillei, așa cum spun andaluzii despre el, în 2006, pe 27 aprilie, când a reușit un gol fabulos cu Schalke în semifinalele Cupei UEFA. S-a spus despre acel gol că a reprezentat momentul psihologic al unui club care avea să triumfe de alte 5 ori de-atunci în a doua competiție continentală.
Fotbalistul cu privire nepământeană înscria în minutul 100, în anul 100 al clubului, cu „un stâng de diamant”. Reușita care a deschis drumul spre glorie.
Fiul care-l știe doar din povești
Când s-a stins Antonio Puerta, iubita lui era însărcinată în 7 luni cu primul lor copil. Aitor Antonio Puerta s-a născut în octombrie 2007, fără a-și cunoaște tatăl. Acum are aproape 14 ani și e fundaș dreapta la AD Nervion. „Am văzut acel gol cu Schalke de mii de ori. Mama mi-a arătat mereu imagini cu tata pe terenul de fotbal, încă de când eram foarte mic. Am deja 5 sezoane ca fotbalist, port numărul 16, al tatălui meu”, spune Aitor.
„Golul tău ne-a schimbat viața. Împreună vom lupta pentru viața ta”. Mesaj al fanilor Sevillei, când Puerta era încă internatFratele meu iubit, ai lăsat un gol pe care nu-l vom putea umple niciodată. Viața nu a mai fost la fel. Dar te simt aproape, chiar dacă nu mai ești. Victoriile ți le voi dedica mereu. Sunt mereu cu tine, ești mereu cu noi. Etern.
Sergio Ramos
Să vorbești de Antonio Puerta înseamnă să vorbești despre Sevilla, despre valori, despre o măreție incredibilă. Toate le purtăm mereu cu noi când intrăm pe teren. Am trăit momente fabuloase alături de el. Un om care era mereu acolo când aveai nevoie, să te ajute, să fie lângă tine. Îi port numărul pe spate cu cel mai mare respect. Îi voi mulțumi mereu pentru ce a fost și ce este în continuare. E prezent în mintea și în sufletul meu zi de zi
Jesus Navas
Când a marcat Antonio cu Schalke a fost o explozie de bucurie. Ne-am scuturat de eșecurile din anii anteriori, și asta s-a simțit pe tot stadionul. Pentru mine, a fost golul pe care l-am auzit sărbătorit cel mai tare de către suporteri. Așa am simțit de pe teren. A fost ceva incredibil, de două sau trei ori mai puternic zgomotul decât la un gol obișnuit. S-au înscris goluri în finale, dar niciunul nu a fost ca acela
Andres Palop
Nu există un omagiu mai potrivit decât să nu te uităm niciodată
Monchi
{{text}}