După 8 ani petrecuți la Giurgiu, 2 ca jucător și ultimii 6 ca oficial, Dani Coman s-a despărțit recent de Astra, cu care câștigase Cupa României în 2014 și Liga 1 în 2016. A plecat, a mărturisit, cu inima strânsă.
Silit însă de situația disperată a formației dunărene, retrogradată în această primăvară, plină de datorii, ba și amenințată cu desființarea. A descris plastic deranjul de acolo: „E exact cum ai ține un cal nemâncat 3 luni și apoi ai vrea ca el să tragă la căruță!”. Nu insist, sigur cunoașteți detaliile.
Prin iunie, s-a auzit că, apreciat pentru pricepere și echilibru, Coman va ocupa un post în conducerea Rapidului. Mișcarea ar fi fost normală, întrucât Dani a apărat poarta „vișiniilor" în peste 140 de meciuri. Pe lângă un dublu succes în Cupă și unul în Supercupă, Rapid l-a propulsat și la națională, unde a avut 14 prezențe.
Zvonul însă nu s-a adeverit și Coman a luat drumul Ardealului, instalat președinte la Hermannstadt, grupare picată în eșalonul secund odată cu Astra. A declarat că l-au atras proiectul sibienilor, seriozitatea și căldura acestora.
Hermannstadt a început promițător sezonul și Coman își vedea de treabă când a primit propunerea, evident foarte tentantă, de a fi președinte la CFR Cluj, de la care tocmai fusese demis Marian Copilu. Dani nu s-a ascuns și a confirmat oferta. Numai că, de-a dreptul șocant, n-a acceptat-o!
Politicos, a mers la Cluj și a discutat cu Neluțu Varga. I-a mulțumit, dar l-a refuzat, în ciuda faptului că s-ar fi dus la mai bine. Probabil la mult mai bine. Deoarece, să nu se simtă nimeni jignit, e o diferență între a fi șef la campioana României ori șef la o divizionară B. Alte condiții, nu? Altă poziție, altă putere și, deloc de neglijat, alt salariu. Mult mai mare. Pe scurt, altă viață.
Încântat de ofertă, Coman i-a explicat lui Varga și de ce o respinge. Pentru că nu poate trece peste promisiunea făcută sibienilor că le va sta alături în încercarea de a promova. Că nu vrea să-i decepționeze: „Cuvântul dat este mai important decât faimă, bani, trofee, deși provocarea de a lucra la clubul momentului a fost una greu de refuzat”.
Acest răspuns m-a emoționat și m-a îndemnat să dezvolt subiectul. Să-l laud pe unul care într-o lume a fotbalului (și nu numai) dominată de orgolii și de interese materiale, obsedată de funcții și de onoruri, înțelege să prețuiască mai tare cuvântul dat și să-l respecte. Să fie moral înainte de a fi bogat cu orice preț.
Poate am devenit patetic, dar îmi asum riscul, pentru că sunt din ce în ce mai puțini cei care gândesc și acționează precum Dani Coman. Iată de ce nu cred că greșesc dacă-mi scot pălăria înaintea lui sau a unuia ca el .
{{text}}