Se întoarce!

Odinioară, calificarea în turul 3 la un Grand Slam era doar o haltă. Acum, are o semnificație aparte. Simona Halep se reconstruiește atent, cu ce știe ea mai bine. Muncă, ambiție, sete de victorie

Ploaia a îndreptat lucrurile. De pe terenul 17, unde fusese programat, meciul Simonei a fost mutat pe arena centrală, Arthur Ashe. Rămâne însă mesajul (impolitețea?) organizatorilor. Cum ajunge o dublă câștigătoare de Grand Slam, lider mondial 64 de săptămâni și membră permanentă a Top 10 timp de 7 ani să fie trimisă să joace pe un teren secundar? Simplu, americanii au o perspectivă lucrativă asupra recunoștinței, principiul de bază fiind îmidaiîțidau. Sau și mai tare, îmidainuîțidausăfiisănătos. 

Vezi, de exemplu, cazul interpretului afgan care cu niște ani în urmă salvase viețile domnilor senatori Joe Biden și John Kerry. Acum, pentru cel numit codificat Mohamed și familia lui nu s-a mai găsit niciun loc în avioanele care au repatriat glorioasele trupe americane. Povestea preluată de G4Media.ro din The Wall Street Journal și Fox News merită citită pe îndelete. Ca o cronică bună de meci, cu răsturnări spectaculoase de scor!

Ploaia a făcut dreptate

Să nu ne pierdem însă în filosofie speculativ-empirică despre firea americanilor. Din cauza accidentărilor, Simona tocmai a ieșit din clasamentul primelor 10 jucătoare ale lumii. În plus, US Open nu a fost niciodată turneul ei favorit, depărtata semifinală din 2015 fiind excepția de la regulă. Iar refuzul campioanei noastre de a lua startul la ediția 2020, marcată puternic de restricțiile pandemice, a erodat și mai mult relația cu organizatorii ultimului clasic al anului. Așa cum spuneam însă, ploaia a făcut dreptate, mutând partida Simonei cu slovaca Kristina Kucova pe Arthur Ashe Stadium, varianta cu acoperișul tras.

Tenisul procentual

M-aș feri de observații savante privind schimbările de natură tehnico-tactică din jocul Simonei. Victoria clară împotriva Kucovei, 6-3, 6-1, a fost posibilă în condițiile în care teoria pompoasă despre noul serviciu al Simonei s-a făcut bucăți, bucățele. Statistica ne ajută și ne îndeamnă să fim mai puțin înclinați spre metaforă. 60% a fost procentajul primului serviciu pus în teren, relativ modest, 76% din aceste puncte fiind adjudecate de Halep. 



Ceea ce înseamnă că fosta campioană de la Roland Garros și Wimbledon a trecut oportun pe modulul tenisului procentual și a știut să se gospodărească bine într-o zi în care serviciul nu a mai funcționat ca în meciul împotriva Camilei Giorgi.

Cu Rîbakina va fi mai greu decât cu Kucova

Așa stând lucrurile, Simona s-a repliat în valorile clasice. Deplasare de nota 10 în teren, constanță în lovituri, pe care le înăsprea la momentul oportun, concentrare și calm, antiteză necesară ieșirilor nervoase la adresa antrenorilor și parcă a unui inamic invizibil care ar îndemna-o să greșească. Kucova a fost un sparring de traseu, nu însă o încercare veritabilă. Așa cum cred că va fi Elena Rîbakina, rusoaica travestită în kazahă. 



Înaltă, puternică, dar inconstantă și cu pasaje de letargie în joc, Rîbakina nu este neapărat genul de adversară comodă pentru Simona. Ca de alte zeci și sute de ori, vom vedea iar filmul cu micuțul nostru David în luptă cu uriașul Goliat. Pe care în final îl vrem îngenuncheat, răpus și redus la tăcere.

Nu de cultul personalității are ea nevoie!

Dincolo de toate încercările astea de analiză doctă, sortite nu o dată unor enorme hohote de râs ale auditoriului, să ne bucurăm că Simona s-a întors la tenis. Nu știu cât îi era ei dor de noi, știu sigur că nouă ne-a lipsit. Prin ea, doar prin ea, suntem parte la povestea cea mare a sportului, a sportului care contează. 



Simona este singurul nostru sportiv de dimensiune globală, dar asta nu trebuie să ne îndemne să luăm dalta să cioplim la viitoarea statuie. Este suficient să ne bucurăm și să suferim alături de ea, spunând dacă greșește, aplaudând atunci când își învinge adversarii și slăbiciunile. Nu de cultul personalității are nevoie Simona, ci de sinceritate. Care este vecină bună și cu admirația.