Vasile Șiman, patronul Sportului Studențesc, vorbește deschis despre primele sub formă de paltoane și pantofi. O prezență rară în mass-media, Șiman, dezvăluie ce cadouri le dădea jucătorilor la final de an.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Cum sunt poveștile când le dădeai prime în paltoane jucătorilor?
- Niciodată n-am dat prime în paltoane, pentru că eu nu dădeam prime! Dădeam doar prime de obiectiv. Când am intrat în fotbal, în 1999, la Sportul Studențesc era următoarea formă. Două rate contractuale, una în octombrie și una în primăvară, salariul lunar de 400 de lei, prime de joc acasă și în deplasare. Un regulament de ordine interioară că dacă pierzi acasă plătești o amendă. În momentul respectiv am acceptat toate condițiile. Sportul avea datorii neachitate către terți, antrenori, creditori, persoane fizice pe care mi le-am asumat într-o singură zi. A început campionatul 1999-2000 cu zero datorii.
- Discuția era alta!
- Imediat. Au venit jucători la mine care-mi ziceau "Vreau să-mi cumpăr un apartament". Le-am dat avans și au uitat să mai joace. La sfârșitul sezonului am schimbat regulamentul. Am mărit primele, chiar dacă pe vremea aia nu erau foarte mulți bani. Mai mult pentru necesități. În momentul respectiv am jucat în Cupa României. Și ne-am calificat până în semifinale, când ne-a eliminat Dinamo. Și, la un moment dat, antrenorul de atunci a zis că trebuie să le dau prime ca să-i motivez. "Exclus prime! Dacă lucrurile merg bine, atunci pot să le ofer anumite cadouri".
- Cadouri, adică celebrele paltoane!
- Cadourile erau să-și aleagă combine muzicale de la George Copos, telefoane, anumite lucruri. Paltoanele le-am luat pentru că la sfârșit de an s-au organizat petreceri, iar unii dintre jucători și oamenii care activau în club nu aveau cu ce veni la petrecerea respectivă. I-am zis lui Tom Cristea să se ducă să găsească un loc unde să le facem costume, cămașă, palton, pantofi.
- Deci nu erau prime de joc, ci doar cadouri de final de an?
- Unora le convenea să scoată asta în față ca să-și arate meritele. "Uite în ce condiții fac eu rezultate, joc pe paltoane!". Dar eu le-am făcut un bine, iar mulți dintre ei au și acum paltoanele acasă. Dacă nu le luam eu, nu aveau nici în ziua de astăzi. Rămâneau fără paltoane.
{{text}}