Cadoul otrăvit de la Erevan

Egalul Armeniei cu Liechtenstein a funcționat ca un anestezic. 0-0 cu Macedonia de Nord după o prestație fricoasă și ne-am întors la filosofia ciupelii

38% posesie cu Macedonia, fie ea și de Nord, înseamnă nu doar că România a jucat mediocru primele 45 de minute la Skopje. Nu, arată că a intrat pe teren cu gândul la un egal, anesteziată de acel 1-1 al Armeniei la Erevan cu Liechtenstein. Otrăvit dar! Dincolo de rușinea că Elmas, Bardi, Alioski și Ciurlinov păreau prea buni pentru Rațiu și Camora, s-a adăugat indolența (nesimțirea?) lui Markovici. Care cu fiecare fază voia să arate că selecționarea lui a fost o greșeală. Sau, altfel spus, încă o fantezie a lui Rădoi.

Rădoi nu a făcut nicio schimbare la pauză. Normal, ce să schimbi dacă totul merge prost? Căci alături de Markovici făcuseră umbră terenului și melomanii Sorescu și Man, iar Nedelcu a fost departe de prestația decentă de la Reykjavik. În lipsa lui Alibec, Cicâldău s-a remarcat la dat din mâini. Iar acum câteva întrebări. Nu știm sau pur și simplu nu putem să practicăm un joc de posesie? Cum este posibil ca o națională întreagă să depindă în faza de construcție de un singur om, Stanciu? Care nici el nu a prins o zi de excepție. Este lipsă de valoare a jucătorilor sau a antrenorului? Sau și, și?

Și întrebare de baraj. Cine are mai multe tatuaje, Mirel, Cicâldău, Sorescu sau Man? Altfel, Niță a fost încă o dată cel mai bun om al echipei noastre. Las specialiștii să descifreze mesajul tactic care se desprinde de aici.