Jucătorul este nemulțumit că vine la națională să ardă gazul, selecționerul nu bate în retragere. Un meci mai pasionant decât multe ale naționalei.
„Nu se pune problema să renunț la națională, sunt încă tânăr”, ne liniștește Răzvan Marin. Declarația a venit la cald, la microfonul ProTV, după cele 28 de minute jucate la Skopje.
Care se adăugau celor 13 de la Reykjavik și celor 90 de la București, contra Liechetensteinului. Prea puțin în partidele care au contat cu adevărat, în opinia lui Răzvan.
„Vom vedea în octombrie ce se va întâmpla, acum mă voi gândi doar la echipa de club”, a adăugat el. În subtext, dar și în text, pur și simplu, vorbele mijlocașului de 25 de ani trebuie citite ca un avertisment.
Nu se pune problema deocamdată, dar dacă nu voi juca suficient, dacă voi fi mai mult rezervă, deci nu mi se va arăta respectul cuvenit, este și aceasta o posibilitate. Să renunț la națională.
Sătui de fotbaliști care mestecau niște clișee, apariția unui om ca Răzvan Marin este reconfortantă. Căci el este un băiat cu personalitate. Unul care nu se ferește să își facă publice nemulțumirile, în contradicție cu nemuritoarea teorie a spălatului rufelor în familie.
Întrebarea este însă dacă personalitatea omului Răzvan Marin se manifestă la fel de evident și pe teren. Este mijlocașul lui Cagliari acel jucător influent, capabil prin evoluția lui să împingă echipa spre victorie?
Mesajul implicit al selecționerului este că nu neapărat. Titularizarea lui Nedelcu, atât cu Islanda, cât și cu Macedonia de Nord, explicată prin aceea că actualul echipier al Fortunei Dusseldorf are o calitate superioară a pasei, a jocului combinativ i-a sunat sigur rău lui Marin.
Cele 90 de minute contra Liechtensteinului și cele 28 contra Macedoniei de Nord nu pledează pentru Marin în ipostaza de victimă a unei toane a lui Rădoi. Mai mult, sunt semnale că „personalitatea” stranierului este digerată cu sughițuri de vestiarul naționalei. Și nu atât de vestiar, cât de staff-ul tehnic.
Diplomat, selecționerul s-a abținut să comenteze vorbele jucătorului, dar tonul lui nu era acela al unui om uimit de ce aude. Acoperit în decizia lui de prestațiile palide ale lui Marin la națională, Rădoi are de răspuns totuși la o întrebare.
Se poate lipsi naționala de un fotbalist titular în Serie A, e drept, la o formație de pluton cum e Cagliari? În sezonul trecut, românul a bifat ca titular 37 de partide din 38! Și ar mai fi o întrebare pentru Mirel, dincolo de tupeul destul de evident al răsculatului.
Îl folosește acolo unde trebuie pe Marin? Fiindcă asta sugerează el că nu se întâmplă atunci când spune: „Merg la echipa mea de club să fiu liniștit, să joc și pe poziția pe care dau cel mai bun randament”.
Presimt că peste fix o lună vom avea răspunsuri la aceste întrebări. Rezultate, nu știu, dar răspunsuri, sigur.
{{text}}