România a ieșit bine, cu fruntea sus, din cele 3 meciuri susținute în septembrie. A luat 7 puncte din 9 și a urcat pe locul 3 în grupă, cu șanse reale de a prinde barajul.
Dac-ar fi câștigat și la Skopje, impresia ar fi fost foarte bună și n-ar fi mirat pe nimeni, de vreme ce n-a întâlnit vreo echipă de top. Harnică, ambițioasă, dar cam atât.
În general, adversarii parcă s-au înțeles să-i sprijine pe „tricolori”, să-i ajute! Drept urmare, lui Chiricheș et Comp. le-au picat la fix atât egalul de la Reykjavik, unde Macedonia de Nord a condus cu 2-0 până în minutul 78, cât și acel stupefiant 1-1 prin care Armenia s-a împiedicat de Liechtenstein chiar la Erevan.
Cum echipa lui a legat 3 apariții fără înfrângere, ba și fără gol primit, atacurile la adresa lui Rădoi s-au rărit. Logic, socotind că rezultatele țin în viață orice antrenor, ele îi conferă stabilitate și liniște.
I se reproșează mai puține selecționerului și deoarece, confruntat cu un șir nesfârșit de indisponibilități (Fl. Tănase, Drăguș, Alibec, D. Rotariu, I. Hagi), n-a prea avut de unde alege. Ca să se dovedească inspirat sau nu.
Și așa, unele dintre opțiunile sale au fost contestate. Ceea ce n-a surprins prea tare și nici n-a deranjat, știind că, de când e lumea, echipa ideală e cea care nu joacă.
De pildă, s-au formulat obiecții privind alcătuirea liniei de fund. Reclamații că Rădoi a schimbat între Liechtenstein și Macedonia de Nord fundașii de margine. A renunțat la Manea și la Toșca, preferându-i pe Rațiu și pe Camora.
Nu m-aș grăbi să cânt în acest cor dintr-un motiv simplu. Nu cred că-i în regulă să arăți cu degetul spre o apărare care n-a încasat niciun gol în 270 de minute. Corect, ea a beneficiat de intervențiile unui portar în formă maximă, Fl. Niță fiind MVP la Skopje, dar orișicât. Să nu dăm cu pietre nici în Rațiu și nici în Camora, să nu criticăm doar de dragul de a părea exigenți!
Dacă merită criticat ceva, e prestația modestă a „tricolorilor”, mohorâtă, adesea suferindă. Lentă și previzibilă la construcție, anemică și boantă la finalizare. Poate și din pricina absenței unui vârf împins, capabil să amenințe permanent careul advers. Neașteptat, contra Liechtensteinului și în derby-ul din Macedonia, Rădoi a început cu foarte tânărul Jovan Markovici, a cărui titularizare a provocat o polemică încinsă.
Ar fi greșit, chiar dăunător sub aspect moral, să punem în cârca unui băiat de numai 20 de ani neputința întregii noastre ofensive de la Skopje. Să-l scoatem pe Markovici țap ispășitor, să facem un caz din el după un meci în care au dezamăgit și mult mai experimentații Man și N. Stanciu. Dar că el a jucat slab și egoist, pierzând majoritatea mingilor, trebuie s-o spunem. Observând totodată că după trecerea lui Man în centru echipa a fost mai activă, mai periculoasă.
Să sperăm că Markovici va deveni un fotbalist de top, un golgeter. Posedă toate calitățile necesare. Atât că în septembrie 2021 nu-l recomanda nimic pentru titularizarea în națională. A însemnat un capriciu al lui Rădoi, el însuși ajuns prea repede selecționer. Pus să predea când mai are atâtea de învățat.
{{text}}