Inefabilul clauzelor lui Edi Iordănescu

Impunerea normalității în relația dintre antrenor și patron este încă o dovadă a suferinței fotbalului nostru.

Analiză pe analiză. Adică o interpretare a articolului scris de colegul Marius Mărgărit, un om care a reușit, printre multe altele, să îi facă o poză legendarului Leon Rotman dând cu pagaia pe un lac imaginar care este de fapt canapeaua din sufragerie. 

La 97 de ani de la înființarea Gazetei Sporturilor, e momentul să le amintim constanților noștri critici că acestui ziar/site chiar îi pasă de sport. Uneori poate prea mult.

Blindații

Astăzi însă vorbim despre ceva mult mai concret. În articolul "Bursucul e numărul 1" se face o comparație între cei trei cel mai bine cotați profesional antrenori din Liga 1 - Dan Petrescu, Laurențiu Reghecampf și Edi Iordănescu - din punctul de vedere al clauzelor salariale, de performanță și de reziliere unilaterală. 

Principalele candidate la titlu în Liga 1,CFR, CSU Craiova și FCSB, au, logic, și cel mai bine plătiți oameni pe banca tehnică. Dar și cel mai blindați împotriva imixtiunii patronilor sau acționarilor cluburilor.

10.000 în plus pentru 3 titluri

Nu șochează neapărat salariile și bonusurile prevăzute în contract, după cum faptul că Petrescu are un venit lunar garantat de 25.000 de euro, față de cei "doar" 15.000 pe care îi câștigă în aceeași perioadă Reghe și Iordănescu, trebuie privit ca o răsplată logică față de omul legat de cele 3 titluri consecutive ale ceferiștilor clujeni. 

Inefabilul acestor clauze este în altă parte, nu în salarii și improbabile bonusuri de performanță. Care oricum sunt la ani-lumină distanță de banii câștigați de antrenorii din lumea mare a fotbalului. Cam aceeași distanță care separă fotbalul nostru de fotbalul luminat de pixelii Champions League.

Citești și te crucești

Capitolul dedicat drepturilor antrenorului Edward Iordănescu este de o bogăție semantică uluitoare. Citești și te crucești. Aflăm bunăoară că Edi are dreptul să decidă componența lotului, primul "11" și schimbările în echipă la jocuri oficiale sau amicale. De asemenea, el și numai el hotărăște să nu primească și să nu antreneze jucători aduși la echipă fără acordul lui. 

Mai mult, antrenorul FCSB este în măsură să îndepărteze orice persoană din club sau afiliată acestuia de la orice activitate a echipei. În oglindă, clubul se obligă să respecte independența profesională a antrenorului și să nu interfereze în nicio modalitate în exercitarea atribuțiilor sale. Antrenamentele, stabilirea lotului, a primului "11", a schimbărilor din timpul jocului și a sistemului de joc sunt exclusiv atributul antrenorului.

I-ați vedea pe Emery sau pe Bielsa?

Fabulos! De ce fabulos? Simplu, pentru că într-o lume normală la cap astfel de precizări exprese nu figurează în contract. Este subînțeles că antrenorul face echipa, schimbările, că el stabilește sistemul de joc și intensitatea ședințelor de pregătire. Hai să nu ne ducem la nivel de Guardiola, Klopp sau Tuchel, să rămânem un pic mai joc, doar o jumătate de treaptă. 

L-ați vedea, să zicem, pe Marcelo Bielsa ori pe Unai Emery rugându-se de patronii lui Leeds sau Villarreal să nu mai facă 3 schimbări la pauză, să nu îi spună că trebuie să joace 4-3-3 și nu 4-2-3-1? 

Sigur că situația de la FCSB este specială și ține de o anumită patologie a puterii, dar clauze similare cu ale lui Iordănescu versus Faci Ce Spune Becali figurează și în contractele lui Reghecampf sau Petrescu.

Ce naște normarea normalității

Impunerea normalității ca o situație de asediu este o altă particularitate a fotbalului nostru. Una alimentată de dorința finanțatorilor de a se juca de-a Dumnezeii fotbalului. Dar și de coloana vertebrală mult prea flexibilă a unor antrenori ce acceptă umilințe pe care le deghizează în compromisuri. 

Rămâne de văzut totuși cât va rezista blindajul tancului pe care Edi l-a pus în fața lui Becali. Până la prima salvă de artilerie dinspre lojă să observăm totuși că unele clauze (vezi aceea prin care antrenorul poate îndepărta din club orice persoană care se uită urât la el) îl pot transforma într-un mic dictator pe antrenor. Normarea normalității naște alți monștri.