Dumitru Dragomir a povestit cum a copilărit alături de porci și găini, cum mergea desculț cu vacile pe câmp și cum a mărșăluit pe jos 40 de kilometri până la Craiova, cu doar 5 lei, după ce mama sa a vândut mai multe ouă ca să aibă câțiva bani la el
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Dragomir, vreau să începem discuția...
- Întreabă-mă orice, despre orice. Nici nu pot să mint, spun adevărul în toate situațiile. Nu mi-e frică de nimic, n-am jenă de nimic.
- Începem discuția despre copilărie, unde ați cam mâncat multă bătaie de la tatăl dumneavoastră.
- Niciodată degeaba. Făceam toate prostiile din lumea asta. Eram un copil de la țară. Făceam multe, multe prostii. Mă trimitea tata cu vacile, eu le legam, luam porumb de la CAP și le umflam cu mâncare, apoi jucam fotbal pe malul Oltețului. Dar eu n-am avut copilărie. Eu am muncit extraordinar. Poate că asta mă ține și acum, că muncesc de dimineață până seară.
- De ce n-ați avut copilărie?
- Ai mei plecau la muncă de când se lumina. Eram săraci! Însă aveam o vacă de lapte, 20-30 de găini și porc. Mă sculam când se lumina, hrăneam vacile, plecam să culeg mâncare pentru gâște și rațe. Frunzele de floarea soarelui le tocam și le amestecam cu tărâțe. Apoi plecam cu vacile la câmp, veneam la ora 1:00 acasă și eram singur. Îmi puneam o lingură de untură, cu două, trei ouă și cu mămăligă. Asta a fost mâncarea mea până la aproape 15 ani, când am plecat de acasă. După ce mâncam, plecam iar cu vacile la câmp.
"Descărcam câte două remorci de lubenițe"
- La 15 ani ați plecat de tot de-acasă, din Bălcești.
- De sărăcie și de muncă, nu neapărat de bătăile lui tata. El era o fiară foarte voluminoasă, avea 42-45 de kilograme cu paltonul ud pe el când îl prindea ploaia. Dacă greșeam cu ceva îmi dădea biciuști peste picioare, îi știam de frică. Acum am realizat că el voia de la mine să fiu un copil cinstit, nu admitea să iau un strugure din via altuia sau o cireașă de la cineva.
"Eu am fost capitalist pe vremea comuniștilor și comunist pe vremea capitaliștilor"
Dumitru Dragomir
- Mâncarea nu v-a lipsit, spuneați.
- Mama ne făcea doar duminica niște lipii, în rest mâncam mămăligă! Până am plecat de acasă eu am purtat numai opinci. Atunci i-am zis mamei și mi-a dat 5 lei, după ce vânduse niște ouă! Am plecat cu acei 5 lei în buzunar, care erau patru savarine. Atâta avea, săraca! Mama a trăit 90 de ani și cu ea semănăm. O femeie negustoreasă, spirt, cu o minte luminată ce n-am pomenit în viața mea.
- La Craiova ați plecat la cineva? Aveați ceva aranjat?
- Descărcam lubenițe prin piețe! Acolo și dormeam, pe lubenițe. Pe la câte unul care venea cu lubenițele de la Dăbuleni. Descărcam câte două remorci și dormeam acolo. Nu cunoșteam pe nimeni, am plecat cu gândul să muncesc. Tata a venit după mine după vreo două luni, m-a găsit și m-a luat cu frumosul să vin acasă. Atunci a zis că trebuie să mă înscriu la o școală. Nu eram copil prost, chiar dacă nu eram premiant. Învățam mai mult de frica părinților. Norocul vieții mele a fost că m-au trimis trei ani de zile la Făgăraș, în inima Ardealului.
"Aveam crescătorie de furnici în călcâie"
- Acolo vi s-a schimbat viața?
- Când m-am dus acolo cu călcâiele... Aveam crescătorie de furnici și de greieri în călcâie. Aveam niște crăpături în călcâie de băgai degetul! Aveam picioarele negre, când m-a văzut profesorul Țiței, unul dintre mari handbaliști ai țării... Doamne! Eu făceam lupte de la Bălcești și când m-a văzut: "Ce-i cu tine, bă băiatule, ești sălbatic?!". Eu nu știam să mănânc. Luam cu mâinile, de unde furculiță la Bălcești?! Luam mămăliga cu mâna și o băgam direct în gură. Eram un țăran autentic! M-am cizelat acolo. Am învățat să mănânc, să mă spăl, să mă spăl pe dinți.
- La sport cum ați ajuns?
- Am jucat într-un meci cu o echipă de juniori de la Făgăraș și un antrenor m-a văzut că fugeam ca un speriat. Aveam viteza lui Lăcătuș, dar nu știam absolut nimic cu mingea. La Bălcești aveam o minge de cauciuc de-mi rupeam degetele în ea. Am învățat să dansez, să mă port frumos... Când m-am întors la Craiova parcă aveam trei facultăți, eram superior tuturor.
- Atunci v-au și legitimat.
- La juniorii Craiovei, apoi am promovat la tineret și la echipa mare. Toată viața am fost nemulțumit de mine. Eram mereu rezerva lui Deliu și am vrut să plec la Vâlcea. Nevastă-mea era cadru didactic și mă împingea să fac carte, așa am făcut o școală postliceală de construcții hidrotehnice, cu care am făcut și avere. Aia m-a ajutat toată viața.
{{text}}