Mondializarea Răducanilor

Am avut o zi proastă; mai bine zis, o noapte tristă. Am văzut Bayern - Barca 3-0. Meci banal. Banal - de-ți venea, ca fan catalan, să plângi, cum se zice, și-n franceză. O Barca fără Messi și încă pe bancă cu Koeman. 

Nu știam dacă să plâng după Messi sau să mă bucur de îndelungata formă bună a lui Lewandowski, autor a două goluri din cele 3, două reluări imparabile din două bare. Bat capul de luni de zile că Lewa e cel mai bun centru din lume. Nu mă impun. Iar Messi la PSG îl caută tot timpul din ochi pe Mbappe, iar dacă acesta e out, echipa nu mai merge. Sunt convins că Messi și Neymar depind la Paris de Mbappe.

Neverosimila Emma

Am avut și o zi bună. Un confrate, Valentin Protopopescu - l-am cunoscut ca student la Filosofie, azi unul din competenții în telecomentarea tenisului -, a găsit, în revista Observator Cultural, adjectivul exact pentru performanța Emmei Răducanu: "Neverosimila Emma". Cuvântul fericit: neverosimilă. Nu mai pot căuta altul. Valorează cât telegramele de felicitare ale Reginei Elisabeta și ale primulului ei ministru către supusa Majestății Sale. 

Poate că involuntar s-au mondializat și celebrii noștri Răducani de uz intern (Marcel și Tamango). Mă simt bine când mă entuziasmează un cuvânt potrivit ca un voleu al lui Lewa al meu.

Orgoliul care plânge

Am avut și o noapte complicată: l-am văzut pe Djokovici, după finala pierdută la New York, plângând intens și bucurându-se, totodată, sub prosopul cu care își ascundea chipul câteva minute bune. Se bucura pentru că publicul, pentru o dată, ținuse cu el. Plângea pentru că orgoliul lui de cel mai bun din lume fusese învins. 

E complicat de explicat. Nu mă înscriu în ofensiva anti-Nole. Nu mă voi număra printre cei care îi vorbesc de rău pe orgolioși, mulțumiți când aceștia din urmă sunt învinși. 

Nu, Nole nu este un lăudăros oarecare, cel puțin clasamentul actual, dacă nu și geniul lui în defensivă, moralul lui, îi dau dreptul să-i privească de sus, la propriu, pe Federer și Nadal, al căror fan neliniștit sunt...

Ce înseamnă acest 6-3 al lui City?

De la acest US Open 2021 mai am un puști, numit chiar de Wilander, uimitor. Carlos Alcaraz, retras prin accident, formidabil în victoria lui la Tsitsipas, cel mai frumos meci al turneului.

Altfel, dar tot apropo de tenis, ce înseamnă acest 6-3 al lui City cu Leipzig? Ce pregătește Pep? Și ce rămâne cu acest 2-1 în ultimul minut al lui Young Boys cu United, după o gafă englezească pe care nici Șumi nu ar fi putut s-o antreneze la Cluj? 

Cât mai rămâne pe bancă norvegianul? Cât va vrea Ronaldo? Eu rămân obsedat de Bayern și de Lewa.