O declarație autodenunț a fundașului Vali Crețu schimbă perspectiva asupra penaltyului de la Craiova. Și ne mai arată cum am uitat să privim fotbalul
Trebuie să fii și puțin șmecher!, ne anunță Vali Crețu cu aerul că a descoperit al doilea sarcofag al lui Tutankamon. Ca să știm despre cine vorbim, Tutankamon e ăla care a jucat pentru FC Piramida în derbyurile cu CS Nilul, înainte să domine campionatul Unirea Cleopatra. Să revenim însă la cel aflat la originea fazei care a decis rezultatul partidei U Craiova-FCSB 0-1. Căci nu aveam vreo mare grijă că fotbalistul român nu ar fi "și puțin șmecher".
Faza care iartă orice
Hai, Vali dragă, să nu fim modești! Fotbalistul român nu este puțin, ci foarte șmecher. El este de cele mai multe ori depozitarul întregului arsenal al antijocului. Simulează, șicanează, trage de timp, dă coate-n gură adversarului, scuipă mai des decât respiră. În rest, își vede de joc. Printre altele, centrează în burta primului adversar cu o frecvență demnă de o tehnică mai bună.
Dar cea mai bună cauză este să te prefaci, să te tăvălești ca lovit de tren și să obții penalty pentru echipa ta. O fază ca asta iartă toate centrările prin spatele porții și alungă senzația că te-ai încălțat invers.
Cum este demolat verdictul specialiștilor
Ce ne spune de fapt puțin șmecherul domn Vali Crețu? Că la faza duelului pentru minge cu Bradley Diallo, în urma căreia el a căzut secerat, nu a fost penalty. A fost o vagă atingere bocanc în bocanc între jucătorul FCSB-ului și cel a Craiovei, sancționată cu lovitură de pedeapsă de arbitrul Iulian Călin la semnalizarea tușierului Romeo Bîrdeș. Atât și nimic mai mult.
Partea cu adevărat frumoasă a scurtei noastre povești este că declarația-autodenunț a lui Crețu Valentin demolează verdictul specialiștilor și ne amintește indirect că fotbalul este sau ar trebui să fie și să rămână un sport de contact, bărbătesc. Bărbătesc, nu golănesc, nu un teritoriu confiscat de tot felul de băieți care mai de care mai șmecheri. Care au învățat să exploateze acest mod chițibușeresc de a vedea fotbalul.
Privim tabloul și vedem niște pete de vopsea
Problema cu această șmecherie este că ea nu ar ține dacă nu am privi desfășurarea unui meci cu un microscop care dezvăluie că o moleculă din glezna atacantului a venit în contact cu un atom din genunchiul fundașului.
Privim tabloul și vedem doar niște pete de vopsea, cam la asta se reduce perspectiva noastră. Mă rog, a unora. Iar Adrian Mutu are dreptate atunci când spune: "Arbitrajul ăsta șmecheresc îl știu, că am jucat atâția ani. Nu poate să-mi spună nimeni că a fost penalty acolo! Trebuie să dai când e 100%, nu când e 50-50."
Un viitor strălucit
Iar Edi Iordănescu, "ca și parte implicată", nu are deloc dreptate atunci când ne îndeamnă să nu mai vorbim despre arbitraj. Dar despre ce să vorbim după un meci plăcut ca un junghi intercostal, despre farmecul tacticii de a aștepta greșeala adversarului?
Hai să te vedem, dragă Edi, atunci când vreun ochi de vultur ca Romică Bîrdeș inventează un penalty în careul FCSB-ului, iar vreun Iulian Călin va arăta justițiar punctul cu var! Cel mai tare mi s-a părut însă atunci când încă noul antrenor al echipei lui Becali i-a oferit un cec în alb lui Mutu, prevăzându-i un "viitor strălucit în fotbal".
Anonimul Mutu este încurajat de celebrul Edi, nu vi se pare că ne sar țiglele de pe casă ca ulei încins pentru gogoși?
N-om fi având fotbal, dar umor avem cu carul. Involuntar, dar tot umor se cheamă. Puțin șmecheri, puțin falși, o dăm cumva să ne iasă nouă bine.
{{text}}