O întrebare nu neapărat retorică pentru atacanții și antrenorii noștri. Cât se poate antrena simțul porții? Dar responsabilitatea?
S-a întâmplat ceva între minutele 24 și 30 ale meciului de la Cluj dintre CFR și Craiova. Nimic grav din punct de vedere uman, dar ceva care explică nivelul fotbalului nostru, pigmentat și cu doze importante de ridicol.
Ardelenii conduceau cu 1-0 după clasicul gol înscris cu capul de Burcă în urma unui corner executat de Petrila, iar campioana începuse să arate așa cum îi place lui Dan Petrescu. Arțăgoasă, disciplinată, dăruită în joc. Frumos a fost că reacția oltenilor nu s-a lăsat așteptată. Băieții antrenați de Reghe au răspuns prin activarea mijlocașilor, deși n-a fost seara lui Nistor sau Mateiu.
Se întâmplă și la case mai mari?!
Riposta Craiovei îl aduce în scenă pe Andrei Ivan. Un clasic al marilor ratări în limbaj banal fotbalistic. Nu trebuie să ne surprindă, așadar, că el a irosit trei mari ocazii în minutele 24, 28 și 30. Nereușitele lui Ivan ies însă din sfera cotidianului, mergând într-o zonă care reclamă altceva decât exprimări curente.
Servit pe rând cu pase excelente de Lies Houri și Găman, atacantul Craiovei a fost mai lent decât Bălgrădean la prima situație de gol și cu totul neinspirat la lovitura de cap la a doua ocazie, asta în condițiile în care portarul CFR-ului era ieșit dintre buturi. Dar asta este, să nu facem caz. Se întâmplă și la case mai mari, ratările fac parte din legile nescrise ale fotbalului.
Acrobat, dar fără țintă
Faza din minutul 30 merită însă o atenție aparte. Adept al stilului acrobatic, Ivan a încercat o finalizare pretențioasă. Aflat cu spatele în apropierea buturilor apărate de Bălgrădean, craioveanul a lovit spectaculos mingea dintr-o semifoarfecă. Tehnic, execuția a reușit perfect, rezultatul l-a pus însă într-o situație stânjenitoare pe autor, căci mingea fusese trimisă la mare distanță de cadrul porții.
Ionuț Angheluță, unul dintre cei doi comentatori ai meciului de la DigiSport, a descris perfect situația. Andrei Ivan nu vede poarta, a zis Angheluță. Mi se pare o expresie mult mai sugestivă decât "nu are simțul porții", sper că înțelegeți ce vreau să spun.
Seninătatea incredibilă
Interesant, Andrei Ivan are toate datele unui bun atacant. Înalt, suplu, calități atletice, o bună tehnică individuală. Și atunci, ce îi lipsește? De ce nu vede poarta? Pentru că nu șutează suficient la antrenamente? Ori din cauză că nu se concentrează în momentul execuției? Sunt întrebări la care nu știu cine ar putea răspunde.
Reghecampf are o constatare de spectator atunci când spune "Ratăm cu o seninătate incredibilă". Dincolo de îmbietoarea exprimare literară, seninătatea asta incredibilă mi se pare că vine dintr-un soi de iresponsabilitate a fotbalistului. Caz de studiu alături de Andrei Ivan, Markovici. Jovan Markovici. Dar la el trebuie să fim și mai atenți ce spunem că ne ceartă domnul Mihai Rotaru!
{{text}}