Engi Sali, tatăl lui Enes, dezvăluie că fiul său încă n-a luat o decizie în privința țării pentru care va evolua în viitor, "însă prioritară e România".
Pe 13 septembrie, în minutul 85 al partidei Farul - Clinceni 5-0, Enes Sali a plonjat direct în cartea de istorie a fotbalului românesc. La numai 15 ani, 6 luni și 21 zile, el a devenit cel mai tânăr marcator din campionatul nostru, înscriind la capătul unei curse de aproape 50 de metri, în care a depășit prin dribling mai mulți adversari! În exclusivitate pentru GSP, tatăl lui Enes, Engi, a dezvăluit scurta, dar intensa poveste de viață a ultimei perle lansate de clubul dobrogean.
- Domnule Sali, cum ați trăit primul gol al fiului dumneavostră?
- Au fost niște momente absolut speciale, unice. O senzație de nedescris. În prima repriză am stat la tribuna 1, în a doua m-am mutat la a 2-a. Când am văzut că intră pe teren, n-am mai putut să stau jos. Știu că atunci când ia mingea driblează pentru că el se joacă. Ia totul ca pe o joacă.
Engi Sali: „Driblează și în somn"
- Putea pasa la gol, n-a făcut-o, a dus acțiunea până la sfârșit.
- Știam! De câte ori ia mingea, driblează. Cum a spus-o și domnul Hagi, parcă nu știe altceva. Avantajul meu ca părinte e că eu știu ce face de câte ori are mingea. Așa e el! În afară de a dribla, nu-și dorește nimic, driblează și în somn!
- Ce-ați simțit când ați văzut mingea în plasă?
- Am fost aproape să mă prăbușesc. A fost o chestiune... O răsplată a muncii și a sacrificiilor lui. Trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns aici, la domnul Hagi. La Barcelona am văzut nivelul maxim pentru copii, dar aici, la Farul, e același lucru.
- Ați revăzut meciul?
- Imediat, acasă asta am făcut. Și antrenamentele le revedem dacă avem ocazia. Și amicalele. Discutăm mereu împreună ce s-a făcut sau jucat. Viața noastră e fotbalul!
- Cum a început totul pentru Enes?
- El mi-a dat acest impuls. Talentul și dorința lui. Enes și-a dorit mult, iar noi, părinții, am fost lângă el. Ne-a dat impuls și curaj de a face multe sacrificii. Atât de mult și-a dorit și s-a sacrificat. Până la urmă, rolul nostru, al părinților, ăsta e. Ne-am zis de atunci că trebuie să facem tot pentru a-l susține.
- Cum a fost în Canada?
- Foarte frumos! Enes acolo s-a născut, are mulți prieteni. Chiar spunea că într-un timp atât de scurt avem atâtea amintiri.
De ce n-a rămas la Barcelona
- Aventura la Barcelona?
- În 2015, Barcelona avea un trial în Canada. A luat 3 copii. Unul de 2004, unul 2005 și Enes de 2006. Acolo am realizat ce înseamnă La Masia. Pe Enes îl țineau într-o altă școală, iar în La Masia a ajuns abia în 2016, în probe. Atunci i-am zis: "Tati, dacă și aici faci față, înseamnă că ești foarte talentat". A făcut față cu brio! Am adus toate actele, apoi a urmat un "dans". A trebuit să așteptăm foarte mult, s-a și amânat de câteva ori. Am așteptat cam 2 ani după "paper work". Nici măcar nu se putea antrena cu La Masia. Și apoi ne-a anunțat că mai e nevoie de un an. Mi s-au tăiat picioarele. Am spus stop! Până la urmă, pentru noi a fost suficient faptul că Barcelona îl vrea.
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră Gică Hagi?
- Eu am jucat fotbal. Sunt constănțean, din cartierul unde e stadionul Farul. Am crescut cu Farul și cu Hagi. Bunicul m-a dus la stadion să-l văd pe Gică. Am crescut cu Hagi și acum fiul meu e antrenat de dânsul. Vă dați seama ce bucurie? Și în Canada, eu mă uitam pe internet ce e la Academia Hagi. Îmi plăcea mult. Îmi aduc aminte, chiar și fiul meu i-a spus mamei lui "Simt că vreau să fiu acolo!", referindu-se la Academia Hagi. Sunt cuvintele lui. Enes a crescut cu video-uri cu Hagi și România.
- Cum s-au hotărât să-l ia?
- După Barcelona ne-am întors în Canada. Am dat telefon la Academia Hagi, am trimis chiar și video-uri și am venit cu avionul imediat. Mi s-a dat o încredere uriașă! Nu mă așteptam la un sistem atât de sănătos cum e la Hagi. În 2018 am venit, în ianuarie. Am venit acasă.
Voia să renunțe la Capacitate
- Ce-ați făcut când ați aflat că-i la prima echipă?
- Eu și cu el am fost foarte fericiți! Soția s-a speriat. Nu vedea cum poate juca Enes cu adulții. Ca mamă, s-a speriat. Nu știa ce se întâmplă. A fost foarte speriată. Enes a aflat vestea înaintea examenului pentru clasa a 9-a. Era atât de fericit când a auzit! Voia să nu mai dea nici Capacitate, nimic! Ca nu cumva să piardă 3 zile de pregătire. Atunci m-am luat de el!
- Ce i-ați zis?
- "Alo, stai ușor! Du-te, dă-ți examenul, ai timp și de fotbal!". După examen l-am dus eu la Brașov în cantonament, apoi am plecat în vacanță cu soția și cu fata.
- După gol a sărit direct în brațele lui Hagi!
- De mic a crescut cu Hagi! E topit după Hagi. Îi plăcea cum dribla, cum juca. Îi ziceam mereu: "Uită-te la Hagi, la Dumitrescu, la Răducioiu. Uită-te ce fotbal jucau!". Când am ajuns în Academie, mă întreba non-stop când îl vede pe Hagi. Era disperat să-l vadă! E idolul lui! Îți dai seama ce feeling a avut? Îmi și zice, când domnul Hagi e suspendat, că simte că nu-l vede. "Tati, mă simt ca un leu când îl văd", așa îmi zice.
- Deja se discută, poate juca pentru Turcia, Canada și România. Ce va alege?
- Mai discutăm. Tot timpul discutăm și luăm deciziile împreună. Deocamdată joacă pentru România. A fost la un turneu U17 în Polonia. A venit foarte fericit de acolo. Deocamdată suntem aici, jucăm pentru România. Nu știi niciodată ce-ți oferă viitorul. Nu vreau să zic ceva și să nu se adeverească apoi. Deocamdată e aici, joacă pentru România. Eu sper că va fi România. Suntem turci, dar nu suntem cetățeni turci. Avem dublă cetățenie, română și canadiană. Pentru mine, România e prima variantă.
Enes a crescut la Toronto, unde fotbalul nu-i așa popular. Mai mult hochei, fotbalul e privat. Pe bani. Așa că se juca de multe ori prin casă. Nu hochei, nu altceva. Fotbalul a fost tot ce l-a interesat
Domnul Hagi mi-a zis multe despre Enes. Ssunt lucruri private, ca de la părinte la părinte. Oricum, ce spune dânsul este literă de lege pentru mine. Eu și soția trebuie să fim în spatele lui Enes, să nu-l ia valul. De restul se ocupă domnul Hagi
Într-adevăr, Enes e în istorie după acest gol. E ceva fenomenal pentru toată lumea. Totuși, nu trebuie să zburăm, trebuie să fim echilibrați, pentru că greul abia începe
- Engi Sali, tatăl lui Enes
{{text}}