Mike Schyck este antrenor de wrestling în SUA și unul dintre absolvenții de top a Universității de Stat din Ohio. Într-un articol scris de jurnalistul Scott Raab pentru prestigioasa revistă americană Esquire, antrenorul povestește despre abuzul sexual repetat la care a fost supus în timpul facultății.
- traducere de Diana Meseșan
Mike Schyck este unul dintre reclamanți în procesul intentat lui Richard Strauss, cel care a fost medicul echipelor sportive de la Universitatea de Stat din Ohio, timp de câteva decenii.
Strauss este acuzat că a abuzat sexual cel puțin 350 de sportivi de sex masculin între 1978 și 1998. Sunt 47 de acuzații de viol împotriva lui.
„Doctorul Strauss te iubește acum”
Schyck, acum în vârstă de aproximativ 50 de ani, povestește că abuzul sexual a început chiar din prima săptămână de facultate la Universitatea din Ohio, în cabinetul medicului.
După ce i-a făcut un control de rutină, medicul a început să îl masturbeze, din senin. În același timp, îi punea întrebări personale, cum se descurcă, dacă are vreo problemă, dacă e totul în regulă.
„Ai 18 ani, ești acolo cu bursă și încerci să te integrezi printre coechipieri. Ți-e frică să fii tipul care se face de râs. Acum, privind retrospectiv, aș fi strigat cu toata forța: CE SE ÎNTÂMPLĂ? Dar atunci nimeni nu a zis nimic. A trebuit să suport asta. Asta a fost prima mea săptămână în campus”, își amintește antrenorul de Wrestling.
Abuzul s-a repetat. Mulți dintre colegii lui știau ce i se întâmplă lui Schyck, pentru că trecuseră și ei prin asta cu un an sau doi în urmă. Tânărul student era acum targetul lor. Strigau după el, iar umilința era mai rea chiar decât abuzul.
„Oh, doctorul Strauss te iubește acum. Te IUBESTE. Tu ești tipul. Ești noul său iubit”, țipau colegii după el.
Primele plângeri împotriva sa, la un an după angajare
Richard Strauss s-a angajat la Universitatea din Ohio în 1978, ca asistent universitar la Colegiul de Medicină. S-a oferit să lucreze, în mod voluntar, ca medic al echipelor sportive. În cele din urmă a devenit director asociat al programului de Medicină Sportivă.
Universitatea a primit primele plângeri împotriva lui Strauss în 1979, dar nu a făcut mare lucru ca să îl oprească.
Strauss s-a pensionat în 1998, cu statutul de emerit, după ce abuzase sexual cel puțin 350 de sportivi de sex masculin, din peste 15 domenii sportive.
Pe măsură ce se adunau tot mai multe plângeri împotriva sa, Strauss primea tot mai multe titluri academice.
În 2005, medicul s-a sinucis. „Viața lui nu a avut alt sens decât răul pe care l-a provocat”, scrie jurnalistul Scott Raab.
Făcea duș cu studenții
Medicul venea în vestiarele sportivilor și făcea duș cu ei, privindu-i pe studenți.
„Se debrăca și intra în duș. Făcea duș cu toată lumea. În fiecare zi. Nu avea importanță dacă era curat, murdar sau orice altceva, era în duș cu tine”, își amintește antrenorul de Wrestling.
„Nu știu ce pile avea ca așa ceva să se poată petrece. Era atât de descurajant că oamenii se plângeau și totuși nu se întâmpla nimic. Ce as în mânecă avea? De ce șeful lui nu a zis nimic? De ce nu a zis nimeni nimic?”, se întreabă Schyck.
Antrenorul crede că sunt oameni importanți care nu s-au opus nici atunci și nu spun nimic nici în prezent. Nu își asumă responsabilitatea.
Antrenorul a vorbit de abuz prima dată în 2018
În mai 2018, antrenorul de wrestling a fost contactat de către un fost coleg, pentru a povesti despre experiențele lui de abuz.
Acesta l-a rugat apoi pe Mike să participe la realizarea unui video care documenta abuzurile lui Strauss, pe care urmau să îl trimită la Universitatea de Stat din Ohio. Antrenorul a acceptat.
A vorbit public despre Strauss, prima dată, în noiembrie 2018, la o ședință a consiliului de administrație a universității.
Avocații universității au cerut judecătorului care se ocupa de caz să claseze dosarul, deoarece faptele s-ar fi prescris.
Procesul împotriva lui Strauss continuă.
Sentimentele de vină și rușine rămân
„Statutul acesta de victimă a fost nou pentru mine. M-a consumat. Oamenii îți spun: Vei fi bine, odată ce ajungi la capăt. Dar rămân totuși sentimente de vinovăție și rușine. Ca tânăr, treci mai ușor peste asta, faci mișto. Ca adult, începi să te întrebi ce ai fi putut face diferit”, povestește antrenorul.
Spune că a trebuit să fie evaluat de un psihiatru și că a fost cea mai intensă experiență, din punct de vedere emoțional, prin care a trecut vreodată.
Ca sportiv, este și mai greu să îți asumi statutul de victimă. Ca sportiv, ești învățat să nu fii o victimă niciodată.
„Poate că vorbind acum, corectez tot ce a fost greșit pentru mine în trecutul meu. Simt că în momentul ăsta duc în spate poveștile tuturor. Am auzit atâtea relatări ale prietenilor mei, și se tot adună. Plâng atât de mult. Am plâns peste tot. Oamenii ajung să creadă că nu ești un tip puternic”, concluzionează antrenorul.
{{text}}