Invitat în emisiunea GSP Live, Attila Hadnagy, directorul general al clubului Sepsi OSK, a povestit despre perioada în care juca la FC Brașov și îl avea antrenor pe Răzvan Lucescu. Hadnagy a mai vorbit și despre problemele pe care le-a avut cu patronul echipei, Ioan Neculaie.
„Răzvan Lucescu a fost cel mai bun antrenor al meu. Au mai fost antrenori buni, dar nu cum era Răzvan. Era foarte apropiat de jucători. Ne era rușine când pierdeam jocuri și după aceea să ne uităm în ochii lui.
Răzvan era un foarte bun motivator, un foarte bun antrenor care a ajuns departe. Da, de multe ori (n.r. - dădea prime după jocuri). Și la amicale, când ne-am dus în Elveția, nu mai știu cu cine jucam, dar după meci a venit și ne-a dat o primă, 200-300 de dolari.
Mereu ne motiva. Îmi aduc aminte, eram golgeter pe atunci, două, trei etape nu am dat gol și după antrenament m-a invitat în oraș, ne-am dus la o pizzerie, am vorbit numai noi doi. Mă motiva, îmi zicea chestii din meci, cum să fac de acum înainte, știa tot. Era un foarte bun motivator, un pedagog în primul rând”.
Întrebat de diferența dintre Leo Grozavu și Răzvan Lucesccu, Hadnagy a răspuns: „Leo e mai al dracu', te motivează altfel decât Răzvan. Sunt fel și fel de antrenori.
Și Grozavu e un bun motivator, sunt jucători care se speriau de cum țipa sau cum voia să te motiveze. Au fost jucători care au zis că nu pot juca dacă țipă la ei. Ușor ușor s-au exclus, dacă nu poți să reziști la presiune clachezi”, a spus Attila Hadnagy pentru GSP. Live
Hadnagy, despre problemele de la Brașov cu patronul Neculaie
„Relațiile dintre patron și jucători nu prea existau. A venit foarte rar în vestiar. Era un tip mai arogant care nu ne băga în seamă. Când venea, vorbea foarte urât în vestiar cu antrenorii și cu jucătorii. Evitam să avem contact cu el.
Foarte rar m-am întâlnit cu el, dar sincer nu am ceva bun să zic despre el. Doar financiar ne-a susținut, pe vremea lui Răzvan aveam salariile la zi. Cu Răzvan în doi ani nu a criticat niciodată jucătorii, cred că nu permitea cu el”, a mai spus Hadnagy.
{{text}}