Înainte de a mă referi la coșmarul trăit de Dinamo în Bănie, unde Universitatea (scriu așa pentru că posedă o hotărâre judecătorească în acest sens) a strivit-o cu 5-0, îngăduiți-mi câteva cuvinte despre stadionul care a găzduit partida de luni seara. Acesta se va chema iarăși „Ion Oblemenco”, după ce CSU a obținut de la familia celebrului golgeter dreptul exclusiv de a folosi numele respectiv.
Foarte frumos, idee excelentă, inițiativă lăudabilă. Cu scuzele de rigoare, nu înțeleg însă ceva. Deci arena se va chema „Ion Oblemenco” de câte ori va juca pe ea echipa lui Rotaru și va redeveni „Stadion de fotbal pentru Municipiul Craiova”, titulatura oficială de până acum, când va evolua acolo echipa lui Mititelu?!
Același stadion va avea două nume, unul în etapa asta și altul în etapa viitoare!, nu vă supărați, chiar e greu de priceput care-i treaba. Pare un banc spus de Amza Pellea, dar iată că nu-i. Realitatea e complicată și are multe aspecte, nu?
Întorcându-ne la eșecul „câinilor”, al șaptelea consecutiv din actuala stagiune, el putea fi și mai dureros dacă oltenii n-ar fi ratat într-o veselie. Eliminarea lui Giafer, avertizat prima oară în minutul 6 și a doua în 16, ambele „galbene” acordate corect pentru faulturi dure, a declanșat dezastrul. Clar, a greșit cel în cauză, lipsit de experiență la 20 de ani, imprudent în intervenții, dar a greșit și antrenorul interimar Sorin Colceag.
Era de datoria acestuia să sesizeze că Giafer se expune prea tare, că riscă, așa că trebuia să-l schimbe după ce, în minutul 6, s-a repezit să-l rupă pe Baiaram și putea primi direct „roșu”.
Colceag n-a avut însă nici inspirația, nici curajul s-o facă. În consecință, rămasă devreme în 10, Dinamo s-a văzut depășită la toate capitolele. Transformată în sac de box de o Craiovă care, dornică de răzbunare, a dat cât a putut. Din orice poziție. Fără milă. Dezlănțuită.
În măsura în care, revigorată de Reghecampf, mai ordonată și mai ambițioasă, CSU a zburdat, Dinamo a rătăcit busola și a luat gol după gol. Așa a și ajuns să aibă cea mai proastă apărare din campionat, cu 24 de goluri încasate în 10 meciuri. Prea multe.
Există unele circumstanțe pentru această prăbușire sportivă ce succede, nu-i nicio noutate, celei financiare și organizatorice. Neplata salariilor, insolvența, interdicția de a opera transferuri pe o perioadă etc. Dar mândria, bătutul cu pumnii în piept, că e cea mai tânără formație din Liga 1 nu-i ține de cald lui Dinamo. Iar la evitarea retrogradării n-ajută nici atât.
Acum, că a reziliat, în sfârșit!, cu Bonetti, echipa are nevoie urgentă de un antrenor de calitate. Cred că era bun și Bergodi, tip serios și instruit, crescut la școala italiană. Dar Rednic, și datorită trecutului său de „câine”, poate reprezenta cea mai nimerită soluție pentru salvarea de la retrogradare. Care, de pe penultimul loc, nu mai e vorbă-n vânt, e o amenințare concretă.
Totodată, se pune și problema salvării brandului, a cărui dispariție ar afecta un număr important de fani, dar și întreg peisajul fotbalului nostru. Ca atare, Rednic n-ar trebui s-o lălăie, să tragă de timp. Cum timpul nu mai are răbdare cu Dinamo, ar fi cazul ca „Puriul” să se grăbească.
{{text}}