Despre sensul convocărilor lui Rădoi pentru meciurile cu Germania și Armenia.
Cu hainele (scumpe) scuturate de praful primelor etape ale preliminariilor pentru mondialului qatarian, Mirel Rădoi vine înaintea „dublei” Germania-Armenia pe valul optimismului oferit de punctele câștigate la Reykjavik, București și Skopje. Ca în multe alte ocazii, întreținem o relație cordială cu norocul.
Așa că ne-a ajutat și jocul rezultatelor contracandidatelor, mai ales nefăcuta Armeniei cu Liechtenstein (1-1). Impresia generală a fost însă că naționala noastră s-a prezentat schimbată în bine. Mai serioasă în faza defensivă și mai atentă la finalizare.
Se joacă cu noi?
Lotul anunțat de selecționer pentru meciurile din 8 și 11 octombrie cuprinde confirmări, reveniri și noutăți absolute. Mai mult decât în materie de tactică, Mirel lasă frâu liber imaginației atunci când face convocările.
E greu de spus dacă surprizele selecționerului sunt urmarea unor căutări febrile sau dacă îi place să se joace cu noi. Prin noi înțelegând suporterii echipei naționale, câți vor mai fi rămas ei. În apărarea alegerilor lui Mirel stau de veghe vorbe vechi de genul „Suntem o țară cu 20 de milioane de selecționeri, dar el e singurul care răspunde” sau, și mai bună, „Ați dat, mă, vreodată cu piciorul în minge?”.
Avem mai mulți portari decât atacanți!
Am dat, n-am dat, convocările lui Mirel Rădoi sunt prilej de comentarii. E drept că nu au coeficientul de aroganță al listelor întocmite odinioară de Pițurcă (un tip simplist după propria caracterizare!!), nici doza de încăpățânare doctrinară a lui Iordănescu. Dar provoacă.
Citești lista și observi că abordăm meciurile cu Germania și Armenia având patru portari în lot. 4! Alături de Niță, Aioani și Vlad, apare acum Horațiu Moldovan, apărătorul buturilor Rapidului. Am înțeles, Moldovan este un tânăr talentat și serios, dar de ce încă un portar? Renunți la Aioani sau chiar la Vlad, dar nu te prezinți cu un lot în care ai mai mulți portari decât atacanți!
Mirel știe el ceva
Apropo de atacanți, acolo îi avem acum pe Andrei Ivan, Claudiu Keșeru și George Pușcaș. Niciunul nu a fost la acțiunea Islanda, Liechtenstein, Macedonia de Nord, în schimb niciunul dintre cei de atunci – Alibec, Markovici, Drăguș – nu se mai regăsește printre convocați.
Pare o alegere logică, cel puțin în cazul lui Keșeru și al lui Ivan, deoarece despre aventurile lui Pușcaș la Reading știm mai puține. Trebuie că știe Mirel, neapărat știe!
La mijloc suntem beton
Răsfățul pentru noi, suporterii naționalei, începe în momentul în care citim numele mijlocașilor. Nicolae Stanciu, Maxim, Ianis Hagi, Răzvan Marin, Andrei Cordea, Valentin Mihăilă, Alexandru Mitriță, Olimpiu Moruțan, Dragoș Nedelcu. De toate pentru toți. Și mijlocași de creație, și închizători, și jucători de picior stâng, și de picior drept, și mai iuți, și mai lenți, care mai tehnic, care mai lucid.
Pe hârtie, este compartimentul unde stăm cel mai bine. Și nu doar pe hârtie. Să nu credeți că l-am uitat pe Alexandru Albu! Mai mult chiar decât în cazul lui Horațiu Moldovan și acum când echipa antrenată de M. Iosif suferă, apariția lui Albu în lot mi se pare o convocare cu temă, purtând titlul „Hai să ne punem bine și cu rapidiștii! Sunt mulți și avem nevoie de susținere, nu de huiduieli, cu Armenia”.
La revedere!
Au ieșit din schemă (meritat!) Camora, Ghiță, Marius Marin, Dorin Rotariu, Sorescu sau Darius Olaru. Tănase nu este refăcut, Man are Covid și oricum nu traversa o formă excepțională.
În schimb, a revenit Burcă, indisponibil acum o lună, iar prezența lui Adrian Rus, care evoluează constant la Fehervar, cred că ar trebui exploatată mai mult și ar putea oferi perspectiva unui cuplu interesant și inedit de fundași centrali la echipa națională. E o părere.
A cui este naționala?
Nu închei înainte de a încerca să lămuresc un lucru. Organizatoric, naționala este entitate a unei asociații private, Federația Română de Fotbal. Entitatea asta privată se legitimează însă prin susținerea subînțeleasă și necondiționată a suporterului român.
Naționala este o întreprindere privată doar în acte, în fapt ea reprezintă România, procurând, după caz, mândrie sau rușine. Entuziasm sau dezamăgire. Că de-aia se cheamă națională și nu FC Burleanu SRL. Că de-aia ne pasă de ea.
{{text}}