Despre condiția antrenorului român așa cum este el și din imaginea pe care ne-o vinde.
Moment inedit la conferința de presă a lui Ionuț Chirilă. Încă proaspătul antrenor al Clinceniului a fost întrerupt câteva secunde de omologul de la Botoșani. Care a evitat să intre în cadru, dar știa că intervenția lui nu va trece neobservată. Dovadă articolul de față.
Jur!
„Profesore, vreau să te felicit pentru ce ai făcut cu această echipă, jur!”, i-a strigat amical Croitoru. „Mulțumesc, Marius, te pup!”, a venit prompt replica lui Chirilă. Dacă e să despicăm firul în patru, putea să lipsească acel "jur". Semantic, introduce o notă dubitativă tocmai prin faptul că ar avea rolul să întărească spusele celui care complimentează. Dar la câtă suspiciune plutește prin fotbalul nostru e de înțeles. Jur că înțeleg!
Ultimul meci al etapei cu numărul 11, dintre Academica și Botoșani, tocmai se încheiase cu 1-1, scor stabilit după un gol înscris cu mâna de Juan Bautista Cascini de la ilfoveni, care, foarte simpatic, a spus că vrea să revadă faza ca să își dea seama dacă a jucat mingea cu mâna. Fabulos, numai un sud-american putea introduce o notă de realism magic în fotbal!
Altfel, cascada erorilor curge cu un debit impresionant, iar tăcerea dinspre Comisia Centrală a Arbitrilor este de-a dreptul asurzitoare. Dar nu despre arbitri este acest articol, ci despre antrenori. Pornind de la episodul mai scurt decât un trailer cinematografic dintre Ionuț Chirilă și Marius Croitoru, merită să privim mai atent către oamenii care pun în scenă fotbalul nostru cel de toate zilele din Liga 1.
Sunt condamnați să joace la rezultat?
Cât sunt ei răspunzători pentru fotbalul sărac în spectacol? Își pot permite să propună scenarii mai curajoase sau lucrând cu un material uman modest sunt condamnați să joace doar la rezultat? Sunt ei la cheremul patronilor sau își construiesc alibiuri din relația cu omul care finanțează? De ce se plâng de calitatea lotului atunci când, vezi cazul Mutu, au participat la alcătuirea acestuia? Și, nu în ultimul rând, exceptându-l pe Hagi, cunoașteți un antrenor din prima ligă românească, unul singur!, care să promoveze tinerii, ajutându-i să se formeze și ajutându-se procedând așa?
Edi, băiatul lui Dan
Am citit cu nesaț articolul colegilor mei Andrei Crăițoiu, Dan Udrea și Remus Răureanu, intitulat „Edward Iordănescu, plângăciosul Ligii 1”. Și am exclamat „Ecce homo!”. Sunt enumerate acolo, în analiza colegilor mei, etapă cu etapă, nemulțumirile antrenorului FCSB. Acestea pleacă de la calitatea propriului lot, problemele (reale) cauzate de accidentări și merg până la starea proastă a gazonului ori ghinion. L-am descoperit acolo pe Iordănescu junior mai mult decât în tot felul de descrieri savante. Un om pasionat și căruia îi pasă de meseria lui, dar populat de puzderie de hachițe. Zici că-i băiatul lui Dan Petrescu, nu al lui nea Puiu!
Reghe domină teritorial
Bine, pe Dan Petrescu nu îl întrece nimeni, iar hazul nebun care țâșnește din exagerarea calităților adversarilor, simultană cu amplificarea neverosimilă a slăbiciunilor propriei echipe face deliciul intervențiilor lui televizate. Pentru că trebuie să îl și vezi, nu ajunge textul sec!
Ei bine, Dan Petrescu și Edi Iordănescu, plângăcioși (rol asumat) și cusurgii (ipostază naturală) sunt oamenii care conduc formațiile care se bat la titlu. Nu foarte departe în spatele lor, Laurențiu Reghecampf intrat într-o fază zen a existenței sale. Reflexiv și calm ca un călugăr budist, Reghe este totuși antrenorul care propune fotbalul cel mai generos din acest triunghi fruntaș. Spre deosebire de ceilalți doi, el este singurul care nu așteaptă la ciupeală greșeala adversarului.
Vă e dor să îl auziți pe Adi Matei?
O altă categorie îl constituie grupul celor fără patalama. Sau, deși sună cam urât, fără studii. Sau fără studii terminate. Marius Croitoru, Ilie Poenaru și Mihai Iosif sunt antrenori destoinici, aș zice chiar cu drag de fotbal, cărora însă le place un pic să se dea și arși pe rug de Inchiziția federală, care nu i-ar lăsa să își facă meseria. Mai au câțiva pași și vor intra și cu acte în rândul lumii, iar atunci chiar că se pot dedica trup și suflet ideilor pe care le au. Căci e caraghios să îl tot vezi pe posesorul de licență Pro Adrian Matei cum vorbește despre orice altceva, doar despre jocul Rapidului, nu!
Urmăriți-l pe Chirilă!
Demiși de curând, Adrian Mutu și Leo Grozavu au înțeles că de bunul plac al finanțatorului nu te ferește niciun paratrăsnet din contract. Lipsa de rezultate este fatală și dacă ai peste o sută de goluri în Serie A și dacă în sezoul precedent ai dus echipa pe loc de cupe europene. Numit tot de curând la Academica Clinceni, Ionuț Chirilă cred că merită o atenție sporită, deși tentația e să-i analizăm prestația și apariția scenică mai curând în notă ironică. Ne plângem de limba de lemn a majorității oamenilor din fotbal, iar când vine cineva care practică un vocabular mai viu, că doar e fiu de mare cronicar sportiv, ne dăm coate.
{{text}}