29 de secunde

Pe 17 ianuarie 1999, un băiat de 18 ani și jumătate debutează pentru FC Barcelona, într-o partidă pierdută la Caceres, cu 78 la 92. Tipul e Pau Gasol. De unde să știe că acesta era începutul unui drum imens?

Cu fix două zile înainte, Sașa Djordjevic îl prinsese la fumat. Pe el și pe Juan Carlos Navarro. "Stăteau toată ziua împreună. Niciunul nu avea 20 de ani. I-am dat o palmă după ceafă. Și așa ești schilod, tu nu vezi? De ce vreți să vă bateți joc de cariera voastră înainte de a o începe?", le-a zis tipul cu un "aur" la FIBA World Cup cucerit cu un an în urmă.

"Nu știu dacă s-a lăsat în seara aia, dar, când și-a dat seama că poate face performanță și că țigara îl bara drumul, a părut că pune frână", avea să-și aducă aminte sârbul.

"Nu-i dădeam coate pentru că fuma, ci pentru că nu se apăra jos. Băiatul ăsta a avut, din prima, tupeu. Se antrena cu niște grei, dar când i se părea că nu fusese fault, deschidea gura și începea să țipe. Chiar vorbeam cu cei din echipă că așa costeliv și certăreț nu mai văzuserăm", adaugă și Roberto Dueñas.

Tipul de nici 19 ani făcea antrenamente cu echipa a doua a celor de la FC Barcelona, cea care evolua în Liga EBA, dar, de ceva vreme, dădea târcoale și primei trupe. Iubise fotbalul, însă pornise cu rugbyul. Ținea minte perfect ziua în care "Magic" Johnson anunțase că a fost testat pozitiv, moment în care decisese că se va deveni medic, pentru a-i face bine pe cei bolnavi.

Llor, Cornella, FC Barcelona. Apoi, ziua aceea.

2.000 de kilometri n-au fost făcuți degeaba

17 ianuarie 1999. 5.000 de oameni în tribună. Caceres, gazdele, se mișcă talentat. FC Barcelona gâfâie. "Aveam 18 ani, șase luni și 13 zile", își aducea perfect aminte. Aito Garcia Reneses a fluierat după el. Nu mai era timp, catalanii erau conduși la o diferență destul de mare. Derrick Alston, americanul, adunase cinci greșeli personale.

"Toată viața mea de până atunci fusesem un tip calm. În acel moment, tremuram tot". 90-78 pe tabelă. A ajuns la un pas de antrenor. Tehnicianul avea acea față pe care o "utiliza" de fiecare dată când pierdea. Nu prea te puteai uita la el! Și numărul 17, maieu galben, a plecat spre schimbare. Fusese ferm convins că a făcut 2.000 de kilometri degeaba, dar nu era așa. A aruncat pantalonii, a mers spre masa oficialilor și a intrat pe parchet.

29 de secunde! Atât mai rămăseseră! Multe nu aveau cum să se mai petreacă, în afara unui coș al băieților lui Pesquera. A părut nițeluș năuc, a repus o dată, apoi, când se pregătea să urce în atac, s-a auzit soneria. Se terminase! OK, nu era debutul dorit, dar făcuse primul pas în baschetul mare, adevărat: 17 ianuarie 1999.

"Ca de fiecare dată, după meci, presa l-a căutat numai pe Navarro. Jocul său era mai spectaculos, vorbea mai mult. El s-a suit în autocar, de aici în avion, dar nu cred că a scos, până la Barcelona, mai mult de trei vorbe", povestea Aito Garcia Reneses. "Un băiat cu capul pe umeri. Se vedea clar că vrea să învețe".

"Ai consumat degeaba săpunul la duș!"

"Am ajuns acasă și m-am uitat de zeci de ori la cele 29 de secunde. Tatăl meu trăsese totul pe bandă video", rememora. Apoi surâdea: "Care totul? Jumătatea aia de minut în care am atins mingea doar la repunere?".

A doua zi, l-au luat peste picior: "În tabelul de statistică, în afară de minute, toate rubricuțele erau pline de zerouri. Roberto Dueñas mi-a zis că am consumat degeaba săpunul de la duș! Dar pentru mine conta doar că debutasem atât de tânăr într-o echipă atât de importantă. Am plâns mult în viața mea de sportiv, însă anul acela a fost determinant în carieră, pentru că m-a maturizat rapid, atât la nivel sportiv, cât și uman".

Două luni mai târziu, primul coș, contra celor de la Cantabria Lobos, unde avea să adune șase puncte.

La început de octombrie 2021, Pau Gasol, considerat, de mulți, cel mai mare baschetbalist spaniol al tuturor timpurilor, a decis să se retragă. A dat drumul la discurs amintind de cele 29 de secunde. Pentru că de acolo începuse totul...