Excursie în mintea lui Rădoi

Câteva posibile ricoșeuri și unele explicații suplimentare despre anunțul selecționerului

Ziua 3 spre 4 de la anunțul lui Rădoi. Unda seismică provocată de anunțata plecare a selecționerului și-a pierdut din vigoare. La fotbal este invers decât la cutremure, unde distrugerile sunt mai mari departe de epicentru. Dar evident că decizia selecționerului nu este motiv de bășcălie.

Apropo. Observ cu o anume îngrijorare că publicul a migrat spre o zonă de sobrietate vecină cu scrâșnitul din dinți, iar umorul, humorul cum îi spune Radu Cosașu, a fost decăzut din drepturi. Fie-i exilul ușor!

Altfel decât sfârșitul lumii

Cred totuși că ne făcea bine nu doar la riduri să mai zâmbim din când în când. Inclusiv dramatismul scenetei susținute de selecționer putea fi interpretat și altfel decât sfârșitul lumii. Așa, încruntați, riscăm să pierdem din vedere câteva lucruri. De exemplu, Rădoi s-a prezentat în fața ziariștilor ca un om deja calificat la baraj. Or, cu sau fără umor, încă nu suntem acolo.

Ce se întâmplă dacă islandezii ne strică petrecerea și nu câștigăm meciul cu ei? Sau, și mai tare, dacă ne face pocinogul Liechtenstein? Puțin probabil, dar dacă? În cazul ăsta își arde carnetul de antrenor, a promis Mirel. Care carnet?, se întreabă cunoscătorii, deoarece FRF nu i-ar fi emis încă documentul în cauză. Atunci certificatul pe e-mail emis de moldovenii de peste Prut cu a lor școală rapidă, la fără frecvență și la fără Bac?

Tot ironic și vindicativ dacă ...?

În concluzie, reprezentația selecționerului după victoria scremută cu Armenia are valoare de întrebuințare doar dacă mergem la baraj. Care baraj nu asigură nimic în afara unei posibile confruntări în deplasare cu Portugalia sau cu Spania. Am înțeles însă ideea acelui teatru scurt susținut de Rădoi în fața presei. V-am dus la baraj, deși m-ați contestat, m-ați criticat, m-ați făcut cu ou și oțet. Dar acum, după ce v-am arătat ce pot, să vă fie de bine. Adio și n-am cuvinte!

Minunat, mă rog, vorba vine, dar cum iese din scenă domnul seleționer în ipoteza nefericită că nu batem Islanda și Liechtenstein? La fel de sigur pe el, tot așa de ironic și de vindicativ?

Proprietarul ideii celorlalți

De ce totuși acest anunț? Pentru că îi este frică să mai piardă încă un baraj, susțin persoane care îl cunosc mai bine decât ziariștii prezenți la conferințele de presă. Pentru că după cele 10 puncte acumulate în ultimele 5 meciuri se simte mai sigur pe el. Puncte pe care le-a câștigat nu continuând să își pună în practică ideile fanteziste, ci modificând abordarea exact pe modelul susținut de oamenii de fotbal și chiar de presă.

O tactică mai prudentă, bazată pe calitățile native ale fotbalistului român ("instinct" este cuvântul pe care mi l-a șoptit Radu Cosașu într-o discuție relaxată despre fotbal), și renunțarea la tactica sinucigașă a ofensivei cu orice preț și în fața oricărui adversar. Rădoi nu numai că a schimbat registrul jocului naționalei, dar se prezintă în fața publicului ca proprietar al ideii.

Teoria habarnismului federal

Alt de ce. De ce federația nu i-a prelungit contractul selecționerului dincolo de meciurile de baraj, eventual să acopere și turneul final al Cupei Mondiale din 2022? Teoria habarnismului federal a circulat slobodă, așa că n-ar strica să avem și perspectiva "vinovaților".

Iar ei spun că lui Rădoi nu i se propusese deocamdată prelungirea contractului tocmai din cauză că România încă nu este calificată la baraj. Ce faci dacă nu mergi la baraj, deci după (încă) un obiectiv ratat, însă cu un selecționer căruia tocmai i-ai prelungit contractul?

Mirel și corporatismul

Cei mai sentimentali au și ei întrebarea lor. Ar fi fost totuși președintele Burleanu dator să fie mai atent cu sensibilitățile lui Rădoi, să îi arate mai multă încredere? Da, numai că Burleanu nu este un tip empatic. Nu doar cu Rădoi, în general, susțin persoane care cunosc ce se ascunde sub costumul negru. Este croit pe tipar corporatist și nu poate/nu știe să procedeze altfel.

Va reveni Rădoi asupra deciziei de a pleca de la națională? Asta era întrebarea hamletiană a ultimelor zile. Nu, nu va reveni, este răspunsul. Și al celor care îl cunosc, și al celor care nu îl cunosc. Drum bun, Hamlet cu Bentley!