GSP a inaugurat în acest an un nou proiect editorial: Dosarele Gazetei • O abordare tip documentar a marilor dezbateri din istoria sportului românesc, cu detalii neștiute scoase acum la iveală, documentare riguroasă, imagini de arhivă, discuții cu personajele vremii • Episodul de astăzi din Dosarele Gazetei e construit pe 3 părți și pune sub lupă istoria zbuciumată a Rapidului, din perioada Regelui Carol al II-lea până în vremurile lui Ceaușescu.
Episodul 3 » Scriitorul George Mihalache, fan Rapid, în 2009: „N-am fost mereu prigoniți!"
Pe 5 februarie 2009, Gazeta Sporturilor publica un interviu care a stârnit valuri uriașe. Scriitorul George Mihalache, altfel un fan declarat al trupei din Grant, susținea că Rapid ar fi fost, de fapt, primul club comunist din România! Mihalache a decedat la câteva luni după dialogul cu ziarul.
Iată cele mai importante pasaje ale dialogului de atunci:
- Domnule Mihalache, aţi ajuns să iubiţi Rapidul fiindcă staţi vizavi de stadion?
- Nu, pe atunci nu locuiam aici. Alta e explicaţia. Ţin minte că eram la şcoală şi mergeam cu colegii la antrenamentele Rapidului. Macri, Filotti erau fotbalişti adevăraţi, dar Baratki a fost dintotdeauna favoritul meu. Era extraordinar! A jucat aproape toată cariera cu o problemă serioasă la genunchiul drept, o accidentare care îl chinuia! El m-a făcut să ţin cu vişiniii.
- Cum era Rapidul de atunci?
- Avea mai puţini suporteri decât are astăzi, dar erau numai oameni devotaţi echipei, foarte uniţi. Atmosfera a fost tot timpul una specială, de echipă de cartier. Venus era clubul "din centru", la fel au fost mai târziu Steaua şi Dinamo. Nu neapărat ca poziţionare pe harta Bucureştiului, cât e vorba de specific, de tradiţie.
Baratki în puşcărie!
- Venus a fost prima rivală a giuleştenilor?
- Da, Venus îl avea drept protector pe Gabriel Marinescu, prefectul de atunci al Bucureştiului. Marinescu a fost primul Gigi Becali din fotbalul românesc, făcea orice pentru echipa lui. Oamenii vorbeau că la el "curg banii ca la robinet", făcea mereu transferuri. Baratki a fost arestat la un moment dat, pentru că a refuzat să treacă la Venus!
- Chiar a ajuns în puşcărie?!
- Da, nu era de glumă. Baratki şi-ncă trei colegi de-ai lui au fost încarceraţi din cauza refuzului lor de a trece la Venus.
- Deci Rapid era un club prigonit, avea de suferit din cauza sistemului?
- Mai erau şi situaţii d-astea, da. Dar s-a mai întâmplat şi invers, mai târziu. Vreţi să ştiţi cum a ajuns Ozon să joace în Giuleşti? Gheorghiu-Dej l-a împins!
- Spuneţi că şeful statului era rapidist?
- Da! Ozon o lăsase pe Dinamo pentru Progresul. La un moment dat, reveneau dintr-un turneu de pregătire, din Serbia cred, şi l-au prins pe Titus Ozon cu o pungă plină cu nasturi. A încercat el s-o dreagă, însă nu i-a mers şi a fost suspendat, se considera că făcea comerţ cu nasturii ăia! Nimeni, absolut nicio formație nu-şi asuma răspunderea să-l mai angajeze. Disperat, a mers într-o zi în Băneasa, pe malul lacului, unde se relaxa Gheorghiu-Dej. Ozon a ajuns până la el: "Tovarăşe, uitaţi ce mi s-a întâmplat...". I-a spus toată povestea, după care Dej a zis: "Tovarăşe Ozon, vei juca din nou, dar vreau să vii la noi, la rapidişti!".
- Dar mai târziu au avut de suferit de pe urma Stelei şi a lui Dinamo...
- Nu, domnule, ăsta-i un mit! Rapid a luat campionatul în '67, când au avut echipă. Când au fost slabi, au retrogradat. Astea-s legende că Giuleştiul a fost retrogradat de comunişti!
"Banii au stricat totul"
- De unde avea bani Rapidul de atunci?
- Existau fani cu bani, ei ajutau. Au fost şi situaţii speciale. Prin '40, era criză mare, şi antrenorul Rapidului, Cibi Braun, s-a dus acasă, a tăiat un porc şi le-a adus jucătorilor, să aibă ce mânca și ei. Contribuiau şi suporteri, şi conducători, fiecare din banii lui, ca să asigure supravieţuirea clubului. Fotbaliştii erau cazaţi în hotelu' ăla de la gară, care aparţinea cumva tot de Rapid.
- Jucătorii aveau salarii mari? Prime?
- Câştigau decent, nu erau bogaţi. Bine, existau şi excepţii. Lui Baratki îi dăduseră în administrare, în arendă cum se zice azi, bufetul de la stadion, ăla de la tribuna oficială. Pleca de acolo cu saci de bani în fiecare seară! La fel de repede îi şi risipea, avea buzunarele sparte! Prefectul Marinescu procedase la fel cu grecul Humis, ca să-l atragă. Juca half grecul şi "croşeta" adversarii, aşa de tehnic era!
Vin şi poker
- Cum se distra Baratki?
- Îi plăcea să bea şi să joace poker. Juca pe bani mulţi de fiecare dată şi se mai întâmpla să piardă tot.
- Ce bea Baratki?
- Vin. Nu mi-a plăcut cum m-aţi întrebat, să ştiţi că atunci nu era ca azi, când ziariştii vânează jucătorii, să-i prindă ieşind din cluburi! Fotbalul era fotbal, petrecerea era petrecere. Odată, la un antrenament, Baratki a apărut cu o oră înaintea celorlalţi. L-am întrebat de ce şi mi-a zis "Nea Gică, aseară am întrecut măsura!". El simţea asta şi trăgea şi mai tare la antrenamente după nopţile de beţie.
- Echipa din '67 cum era?
- Chiar dacă a luat campionatul, n-a fost neapărat cea mai bună! Adică Rapidul mai avusese şi altădată jucători mari, numai că în '67 a existat "Zimbrul" Valentin Stănescu! Omul ăla avea un haz excepţional, era o plăcere să vorbeşti cu el, dar putea fi şi foarte dur. Rică Răducanu a și povestit mai târziu câte bătăi şi-a luat de la el. Şi l-au mai avut şi pe Dan Coe, inima arţăgoasă a Giuleştiului!
- Ce e spiritul Rapidului, de care vorbesc acum conducători, jucători şi suporteri?
- (Se încruntă şi împinge aerul cu mâna a lehamite). Ce a fost! Ce a fost spiritul Rapidului, pentru că el a murit, domnule! Mii de oameni au venit pe jos de la Ploieşti de bucurie că echipa asta luase primul titlu, după aia au ţinut cu Rapidul şi-n "B"! Acum doar îi place lui Copos să vorbească de asta, dar spiritul a pierit. Trupa de acum, şi-mbrăcată în vişiniu, nu mai are nicio legătură cu Giuleştiul!
"Nu și-au respectat cuvântul"
Fost fundaș la Rapid în anii '80, Aurel Mincu rememorează un episod în care Steaua a încălcat un pact: "Se întâmpla în sezonul '85-'86. În tur, antrenorul nostru, Nicolae Lupescu, a venit în vestiar și ne-a spus că trebuie să pierdem. Dacă nu am fi făcut asta, jucătorii mai tineri din echipă, Țâră, Goanță, Toader, Teodorescu, urmau să fie luați militari, pentru că nu își efectuaseră stagiul. Damaschin a dat un gol frumos și la pauză am intrat în avantaj.
Steaua nu putea să se aproprie de buturile noastre. La un moment dat, Tudorel Stoica a luat mingea, iar atunci s-a creat un culoar care i-a deschis drumul spre poartă. În momentul acela spectatorii și-au dat seama despre ce este vorba. Belodedici a făcut 2-1 pe final, doar după ce noi ne retrăsesem ca să iasă cum s-a stabilit. Ei au ieșit de pe teren cu capul în pământ și ne-au promis că în retur ne vor da un punct. Bineînțeles că n-au făcut-o, ne-au bătut cu 3-1!".
{{text}}