Ceva e sigur: vom rămâne multă vreme cu golul lui Ianis din minutul 9.
Nu sunt un scandalagiu - nu voi fi niciodată -, așa că nu ezit să scriu că nu am crezut nicio clipă că putem menține acel 1-0 din minutul 9 al lui Ianis, în meciul cu Germania. Gol super(b) care va avea destinul acelui "5-1 din Giulești", de care s-a vorbit luni de zile, scorul unui amical de neuitat, cu Oliver Kahn în poarta nemților.
Așa va fi și cu golul lui Ianis - driblingul pe lângă Rudiger și Kehrer și stângul, șpițul cu stângul, cu care l-a răpus pe Ter Stegen, după care, adorabil, și-a mâncat de bucurie tricoul.
Marcelinho mândru de echipa României
Va rămâne pentru multă vreme, ca să nu spun etern, cu entuziasmele imediate ale lui Ilie Dumitrescu, Basarab Panduru și chiar Marcel Răducanu, a doua zi, în Gazetă. Nu pot scrie niciodată fără să le cunosc părerea, îi consider confrați - mari fotbaliști confrați cu care uneori mă pot contrazice, ba chiar des.
Acum, cu Germania, l-am auzit pentru prima oară pe Marcelinho declarând că "am fost mândru de echipa României", că a fost OK, cel puțin în prima repriză, când "am încercat să jucăm, am închis tot, am jucat foarte compact" - asta imediat după meci, ca după 3 zile să-i spună lui Aurelian Botezatu că "mi-au plăcut cu Germania, i-au pus în dificultate pe nemți, clar ai o șansă cu ei, să nu-i lași să-și facă jocul; în repriza a doua mai puțin bine, au venit cu tăvălugul. Bine că nu ne-au dat multe... Păcat de golul 2, ar fi fost super un 1-1!".
Instinctul deloc magic
Repet: nu am crezut în niciun 1-1, dar dacă o spune Marcelinho, nu mă costă nimic să accept că 1-1 ar fi fost super(b).
Dar nu putea fi - a fost fatal ca ei să dea golul 2. Fatal să nu rămână un 1-0 din minutul 9 până în minutul 90, fatal când aveau posesia, venea tăvălugul și băieții noștri trăgeau din greu și prost (vezi "chifla" lui Pușcaș) pentru un nul pe care nu trebuia niciun Rădoi care să li-l ceară sau să-i învețe; asta strict în apărare, ca să îngheți un scor vine din instinctul acela deloc magic: "să nu iei multe" cu varianta nu mai puțin celebră "a nu te face de râs".
Nu s-au făcut de râs, nu au luat multe, au făcut un efort indiscutabil, l-aș numi un efort eroico-pragmatic care, după ochiul meu, s-a răsfrânt în finalul penibil al meciului cu Armenia, unde frivolul nostru Ivan abia reușea să scoată un aut sub presiunea armenească.
Ar fi fost super(b)!
Și când te gândești că doar cu 3 zile înainte de meci, Marcel Răducanu îi spunea tot lui Aurelian Botezatu că "această generație nu are suficientă calitate"... Avea dreptate? Uite-l acum, mândru de această națională, cel puțin o repriză!
După 5 zile de la meci, zic ca și el "Ar fi fost super un 1-1". Dar nu s-a putut pentru că Germania a bătrână poate face 4-0 cu Macedonia de Nord, iar Germania cea tânără tot 4-0 împotriva unor tineri fotbaliști români care de mici știu și joacă inoculați cu ideea de a nu lua multe, știind să țină un 0-0 chiar și o oră când tăvălugul german îi rupe.
{{text}}