Mihai Leu, fost campion mondial de box și campion național de raliuri, a vorbit la „Prietenii lui Ovidiu” despre una dintre cele mai grele lupte din viața lui, în fața căreia nu s-a dat bătut și a reușit să învingă: lupta cu cancerul!
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- E interesant că ai trăit atâția ani în Germania și te-ai căsătorit cu o italiancă!
- Vă spun foarte sincer! Anna este o femeie extraordinară și a fost tot timpul alături de mine. Este de zece ori mai important că am întâlnit-o pe ea decât că am devenit campion mondial. Vorbeam în germană la început. Avem și un băiat, Marco.
- Merge cu tine la curse?
- Acum, da. Când m-am apucat de raliuri, câteva zile n-a vorbit cu mine, dar la cursă a venit. Nu putea să mă lase singur. Plângând mi-a zis: "Să iei locul 1!". Vorbește românește perfect, din 1991 am venit în România, iar de mutat am făcut-o când am terminat eu cu boxul.
- Vreau să discutăm și despre un subiect sensibil din viața ta. Ai avut cancer de colon...
- Viața nu este așa cum ne dorim noi. Întotdeauna am învățat să văd lucrurile pozitiv. Prima dată când mi s-a spus ce am m-au trecut transpirațiile, mi s-au tăiat picioarele. Asta e viața, trebuie să ne luptăm să trecem peste asta. Am vorbit cu domnul Irinel Popescu, un om extraordinar!, la fel și doamna doctor Adina Croitoru. Am reușit să trecem peste asta, am fost optimist. Am fost operat la Fundeni, prima dată în 2014. Am avut mai multe operații. M-am dus foarte târziu la doctor.
- N-a fost deloc un sentiment plăcut, era și normal.
- Mie mi-a plăcut să văd lucrurile optimist, iar în toată perioada asta mi-am făcut foarte mulți prieteni noi. Am văzut că am mulți prieteni și relația cu familia a devenit mai solidă. Am realizat că suntem o familie foarte unită și că trecem peste orice. Făcând sport toată ziua, nici măcar n-am vrut să mă gândesc că nu pot să trec peste asta. Chiar țin minte una din primele discuții cu domnul profesor Irinel Popescu. "Domn doctor, cam cât durează până mă pun, așa, pe picioare?". "De ce mă întrebați?". "Săptămâna viitoare am o cursă!". A început să râdă, evident că nu s-a putut... Merg la control, totul este bine!
{{text}}