Întrucât n-am fost în țară în săptămâna meciului cu Armenia, n-am comentat în niciun fel declarația selecționerului că nu va mai continua la națională după întâlnirile cu Islanda și Liechtenstein din noiembrie.
Mă pronunț acum, fără a insista asupra greșelii federale, repetată, de a semna cu Rădoi, ca și cu Contra, pe o perioadă ce nu acoperea un întreg ciclu competițional. Inclusiv, eventualul baraj. Aspectul merită însă o discuție aparte.
Revenind la anunțul selecționerului, apreciez că acesta trebuie lăsat să plece. Pentru că dragoste cu sila nu există. Dar și pentru că Rădoi nu-i de regretat. În ideea că mandatul lui, compus din 7 victorii, 3 egaluri și 8 eșecuri, trebuie considerat slab, dezamăgitor, la o rată a succesului de numai 44%.
Adăugând ratarea barajului pentru CE și a cursei pentru Liga Națiunilor, tristele premiere cu Islanda, Georgia și Armenia, ca și cele 4 partide pierdute la rând, fără precedent pe parcursul a 37 de ani!, suntem siliți să tragem concluzia că desemnarea lui Rădoi a constituit o eroare. Lipsit de experiență, adesea și de inspirație, el nu s-a ridicat la nivelul misiunii încredințate.
De spus și că n-a avut cine știe ce materie primă. Totuși, în 13 luni, a rulat 63 de jucători, nepermis de mulți, dovadă că a căutat mereu și n-a găsit niciodată. Și-atunci, deoarece însuși Rădoi gândește c-ar fi mai util pentru el să lucreze zilnic, adică să ia o echipă de club, de ce să nu-l înțelegem și să-l ascultăm?
Probabil a realizat, fie și cu întârziere, că a pus căruța înaintea cailor. Că s-ar fi cuvenit să respecte etapele, nu să le ardă. Să fie mai întâi antrenor și abia apoi selecționer. În măsura în care va convinge.
De notat însă că naționala a arătat mai bine la ultimele evoluții, cu Germania și cu Armenia. În raport cu prestațiile anterioare, a avut atitudine. S-a străduit, a transpirat. Dar și aceste meciuri s-au interpretat, opinia mea, partizan, chiar mincinos.
La Hamburg, unde „tricolorii” au pierdut, adevărat că onorabil, s-a lăudat jocul băieților noștri, modul eroic în care au rezistat ei. Zău așa, care joc, când oaspeții au ieșit rareori din jumătatea proprie, au avut posesie de 22% și au expediat un singur șut pe poarta nemților, cel din care a înscris Ianis?! Jocul, care joc, am ajuns să ne mândrim cu nimic?!
Cu ocazia izbânzii de-acasă cu Armenia, am inversat judecata, am răsturnat-o. N-a mai fost atât de important jocul, foarte slab în repriza secundă, ci s-a bătut monedă pe rezultat, elogiat de parcă România ar fi învins Brazilia sau Italia!
Să-mi fie cu iertare, dar Armenia e nimeni în lumea fotbalului, locul 89 în ierarhia FIFA, echipă de duzină, no-name, cu care naționala lui Rădoi s-a mulțumit să împartă punctele?! N-au urcat ei, cât am coborât noi, iar căderea pare greu de oprit.
Repet că, dacă vrea să plece, Rădoi nu trebuie împiedicat s-o facă. Ar fi încă o gafă a administrației Burleanu, altfel specializată în domeniu, să se cramponeze de un tehnician pe care s-a grăbit să-l numească. Dincolo de o părere ori de alta, palmaresul actualului selecționer vorbește de la sine. Descalifică.
{{text}}