Edi, ascultă povestea lui nea Puiu!

Anghel Iordănescu își sfătuiește fiul să nu cedeze războiului psihologic al patronului. Dar are o întâmplare mai bună decât toate teoriile

Solicitarea de amânare a meciului cu Farul a venit din partea FCSB-ului numai și numai din calcul aritmetic. Cu mai puțin de 13 oameni valizi în lot, dintre care unul trebuie să fie portar, nu te poți prezenta la meci. Regulamentul este clar și nu poate fi driblat nici de fanteziile lui Gigi Becali, nici de amenințările catifelate ale lui Justin Ștefan, secretarul general al LPF care solicita o anchetă serioasă pe marginea cazurilor de infectare cu COVID-19. Mai știți ceva de acea anchetă, domnule Ștefan? Ceva responsabili în afară de muștele care au băgat dracii în jucători?

Cei care-i doresc mai puțin victoria

De ce își dorea Becali să joace meciul cu Farul în afară de a-i face în sâc lui Edi Iordănescu? Poate pentru că avea convingerea că bravii constănțenii nu vor evolua cu dușmănie împotriva echipei dumnealui. Poate pentru că se gândea că băieții lui Hagi își vor dori mai puțin victoria. Așa cum li s-a întâmplat vitejilor de la Mioveni, care după acel 0-3 dansat în ploaie la Buzău au contraatacat cu retragerea din campionat, pe motiv că ar fi victime ale arbitrajelor ostile.

Aspirina efervescentă

În termeni fotbalistici, aceasta este așa-numita echipă reactivă. Mă rog, primărie reactivă, căci prin vocea primarului de Mioveni am aflat cumplita intenție. Bineînțeles că totul nu a fost decât o aspirină efervescentă într-un pahar cu ape tulburi, așa că galbenii din orașul Daciilor ne vor înfrumuseța pe mai departe week-end-urile cu jocul lor spectaculos și generos.

Singura valoare comună

Să revenim însă la FCSB, unde relația dintre patron și antrenor este mai proastă de la o zi la alta. Bățul prin gard băgat de primul nu poate fi ignorat de cel de-al doilea, iar despărțirea pare iminentă. Mă număr printre cei câțiva antipatici care nu au crezut de la bun început în viabilitatea "proiectului", substantiv comun care rostit împreună cu substantivul propriu Becali stârnește în cel mai bun caz nedumerirea. Din câte îmi dau seama, în acest moment singura valoare comună pe care o împărtășesc cei doi este necredința în vaccin. Afirmată zgomotos de patron și discret de antrenor, teza că nevaccinat ești mai curat a făcut ca FCSB să arate ca o secție de spital, nu ca o echipă de fotbal.

Tatăl idealist cu fiu realist

Anghel Iordănescu își sfătuiește fiul să nu cedeze primului impuls și să reziste, mai ales că este apărat de un contract-beton. De discutat și cât de beton este clauza aceea de 500.000 de euro în fața pohtelor angajatorului. Teoretic, sfatul are sens, fiindcă Juniorul, așa cum îi spune generalul lui Edi, este genul îmi iau jucăriile și plec. Rămâi și construiește, muncește, clădește o echipă după ideile tale, îi spune tatăl fiului. Ignoră-l și vezi-ți de treabă! Uite că în cazul acesta Edi este cel realist, iar nea Puiu este idealistul.

Îl călește, îl îmbogățește spiritual?

Ce nu s-a înțeles până acum? Cu Becali nu se poate lucra, colabora. El are nevoie de slugi, nu de ființe vertebrate. El nu angajează profesioniști, el cumpără diletanți necuvântători. Vi se pare Edi Iordănescu un astfel de personaj, dincolo de toate hachițele lui? Îl îmbogățește spiritual coabitarea cu Becali? Îl călește? Și atunci, de ce ar rămâne? Ca să fie un soi de Vergil Andrunache sau Dinu Todoran?

Așa că, în loc de concluzie sfătoasă, îl îndemn pe Edi să ia aminte la povestea lui Anghel Iordănescu de pe vremea când Generalul antrena pe Al Hilal și l-a dat afară din vestiar pe patronul șeic, cu indicații tactice, portocale și banane și cu tot ce venise acela acolo ca să revigoreze echipa la pauză. La o lună distanță era și nea Puiu dat afară. Nu din vestiar, din club.